De Sfântul Visarion al Larisei public acest articol.
Cândva am pictat alături de mai mulți copii și m-am tot gândit cum să le explic modul în care pictez o zonă a unui veșmânt.
Trebuia să fie relativ simplu dar totuși suficient de explicit.
Oricât de complicate ar părea următoarele imagini la o primă vedere, copiilor le-au plăcut explicațiile și rezultatele au fost mulțumitoare.
Am pornit de la această zonă a icoanei Sfântului Evanghelist Luca, ce se păstrează la Mănăstirea Hilandar.
Apoi am încercat să pictez pe trei coli acele etape sugestive din punctul meu de vedere.
Pe o foaie am pictat în centru rezultatul final și în jurul lui etapele premergătoare, de la amestecul pigmenților și până la ultimul strat aplicat.
Pe o altă foaie am pictat opt pași pe care eu îi consider importanți în realizarea acestui exercițiu.
1. Realizarea desenului. Pentru că a fost un exercițiu realizat pe hârtie, mi-am permis să folosesc mai mult creionul decât l-aș folosi pe un blat pentru icoană. Grafitul în exces poate să aibă efecte pe care nu mi le doresc. De exemplu, am observat că unde am urme de creion acolo bolusul nu aderă la grund.
2. Proplasma. Primul strat de culoare aplicat, practic fondul pe care voi picta umbrele și luminile. Am încercat să nu fie o pată opacă de culoare, să fie ușor vibrată, dar nu prea mult pentru a nu-i obosi pe copii.
3. Prima umbră. În alte cazuri ar fi fost desenul. Am aplicat o umbră diluată mai ales în partea noastră dreaptă (un pic mai lată) dar și pe celelalte laturi. Mi-am dorit să îi fac pe copii să înțeleagă faptul că straturile următoare nu vin până în margine de tot.
4. Prima lumină. Am ales cea mai simplă variantă de a obține luminile, aceea de a adăuga alb în proplasmă sau în luminile precedente, după caz. La fel, nu am vrut să îi zăpăcesc pe copii cu prea multă informație. Dacă ei înțeleg faptul că prima lumină este restrânsă ca suprafață (comparativ cu proplasma), nu trebuie să fie excesiv de deschisă și că se aplică transparent, pentru mine este de ajuns. Vor mai trece anii și vor experimenta lumini obținute și cu alți pigmenți, nu doar cu alb simplu.
5. Aici am inclus un pas pentru a preveni o problemă cu care se confruntă mulți începători: insuficienta temperare, faptul că nu adaugă suficientă emulsie în culoare. Aceasta neadaptare la suport și la caracterul special al fiecărui pigment conduce la obținerea unei suprafețe mate, mult mai deschisă decât culoarea aplicată inițial. Rezultatul? La vernisare culorile se „închid” și începătorii nu înțeleg ce se întâmplă. Așa că am inclus aici aplicarea cu grijă a unui strat de emulsie diluată. Acest strat face o diferență incredibilă. Însă am văzut și începători grăbiți care au aplicat straturi groase de emulsie concentrată și care apoi se mirau de anumite aspecte neplăcute: unele culori s-au luat, au rămas pete, au rămas zone foarte lucioase, a crăpat pictura etc.
6. Un alt pas pe care mulți îl vor considera inutil. Știu, înțeleg perfect faptul că replicarea unui nou strat din prima lumina poate conduce la pierderea transparenței însă adeseori, după aplicarea stratului de emulsie diluată, culoarea primei lumini nu este cea dorită așa că o reaplicare poate fi o soluție.
7. A doua lumină obținută prin adăugarea de alb în culoarea de la prima lumină.
8. A treia lumină și a doua umbră.
Pe ultima foaie am explicat vizual ce anume am făcut și cum am obținut culorile pentru cele opt etape din planșa precedentă.
1. Am realizat desenul. În cazul exercițiului am folosit o mină mai moale, dar aici am scris H sau F pentru a fi sigur că dacă mai citește cineva aceste rânduri și se decide să încerce, să nu folosească mine prea grase.
2. Proplasma (P). Am avut în minte să folosesc foarte puțini pigmenți însă toți să aibă o putere bună de acoperire. Am pornit de la albastru ultramarin deschis în care am adăugat foarte puțin oxid roșu de fier. Pentru a obține o culoare chiar mai frumoasă sigur aș mai adăuga o atingere de pensulă de negru și una de ocru galben, dar pentru simplitate am folosit doar doi pigmenți.
3. Prima umbră (U1). Am folosit doar pigmentul numit „umbră arsă”. Culoarea a fost destul de diluată.
4 Prima lumină (L1) = culoare de proplasmă (P) + alb de titan. Am mai păstrat pe paletă culoare din proplasmă, în caz de nevoie să am nuanța aceea. Când ești avansat poți obține oricând ce nuanță vrei, însă la început este mai bine să se păstreze puțină culoare inițială pentru mici corecturi.
5. Stratul de emulsie diluată. De obicei emulsia o prepar dintr-o parte de gălbenuș la o parte de apă (1:1). În anumite cazuri adaug oțet pentru a o putea utiliza mai multe zile. Această emulsie o diluez cu și mai multă apă, poate tot 1:1 și obțin stratul pe care îl aplic peste ce am pictat deja. La nevoie pot repeta pasul însă mereu mă adaptez la condițiile existente. Dacă am un suport extrem de absorbant, pot aplica mai multe straturi de emulsie diluată până rămâne la final un strat ușor lucios, dar nu mai mult. Însă în alte cazuri un singur strat este de ajuns. Uneori am nevoie chiar de mai multă apă în emulsie. Totul ține de experiență.
6. Reaplicarea primei lumini. În cazul în care nu mai am prima lumină, o prepar iar. Dacă o am deja, mai adaug în ea puțin apă sau emulsie, de la caz la caz.
7. A doua lumină (L2)= prima lumină (L1) în care mai adaug puțin alb.
8. A treia lumină (L3)= alb + puțină culoare din a doua lumină (L2).
A doua umbră (U2)= umbră arsă + puțin albastru. Dacă adaug prea mult, o să obțin o culoare atât de întunecată încât voi crede că acolo este negru.
Revenind la prima planșă. Voi lua pe rând pașii expuși acolo până la obținerea acestui rezultat.
Pe primul rând arăt pigmenții folosiți (albastru ultramarin deschis, oxid roșu de fier, umbră arsă și alb de titan)
Dedesubt arăt o schemă de obținere a unor valori pentru lumini. Daniel Thompson descrie această modalitate de obținere în cartea sa Practica picturii în tempera.
Nr.1 este culoarea obținută prin amestecul albastrului cu foarte puțin oxid roșu de fier. (cea mai închisă valoare)
Nr.5 este alb. (cea mai deschisă valoare)
Nr. 3 = o parte de culoare Nr1 + o parte de culoare Nr.5
Nr.2 = o parte de culoare Nr1 + o parte de culoare Nr.3
Nr.4 = o parte de culoare Nr.3 + o parte de culoare nr.5
La final am valori echilibrate (mai ales dacă respect proporțiile) și sunt sigur că L3 nu este mai închisă decât L1.
Bineînțeles, după o vreme nu mai am nevoie de astfel de scheme însă la început mi s-a părut foarte folositoare.
În rezultatul final, diferite valori se percep altfel pentru că sunt pictate peste alte straturi mai închise.
Ca să arăt totuși cum anume arată ele atât în exercițiu cât și pe fondul alb (pentru că mulți începători își iau probe de culoare pe font alb), am pictat această zonă.
Cred că este evidentă diferența între L2, să zicem, văzută pe fond alb (partea de jos) și văzută peste trei straturi de culoare deja aplicate (partea de sus).
Aici am folosit culoarea Nr.1 pentru proplasmă și am aplicat-o peste tot.
Prima umbră. Pentru a explica vizual cât de mult să fie diluată culoarea, am pictat acea bandă. Cu cât culoarea are mai puțină emulsie/apă, cu atât culoarea este mai închisă și invers.
Prima lumină, folosind L1 sau culoarea Nr2 din schema de mai sus.
Am lăsat conturul exercițiului și am pictat această lumină pe fond alb pentru a înțelege mai bine forma ei. Prima lumină este pictată peste proplasmă dar pe o suprafață mai restrânsă.
A doua lumină L2 sau culoarea Nr.3 din schemă.
Pictată peste lumina întâi.
A treia lumină L3 sau culoarea Nr.4 din schemă, pictată peste lumina a doua.
A doua umbră. Am pictat-o doar în două zone unde am simțit nevoia. La fel ca în cazul primei umbre, am folosit acea reprezentare pentru a arăta cât de multă/puțină emulsie să fie adăugată.
Dacă tot am lucrat cu copiii, aceștia înțeleg și mai bine când văd procesul explicat și în format 3D. Așa că am pictat patru bucăți de hârtie și am încercat să le decupez cât mai bine pentru a suprapune cu succes cele patru zone principale. Nu este perfect, dar este sugestiv.
Proplasma
Prima lumină
Lumina a doua
Lumina a treia
Deși această nouă planșă seamănă foarte mult cu prima, nu este aceeași.
Rezultatul este asemănător însă metoda de lucru este foarte diferită. Dacă în cazul primei variante am pornit de la o proplasmă închisă peste care am aplicat lumini și umbre, aici mai întâi încerc să construiesc volumul aplicând umbrele, apoi aplic un strat mai deschis și mai diluat peste tot modelajul și în cele din urmă adaug lumini și accente închise unde este cazul.
O a doua foaie pentru a doua metodă.
1. desen, 2. modelarea umbrelor, 3 proplasma, 4 prima umbră, 5. prima lumină, 6. a doua lumină, 7. a treia lumină și 8. a doua umbră.
Pigmenții folosiți sunt aceiași ca la prima variantă.
Valorile folosite și modul în care sunt percepute funcție de suprafața pe care sunt aplicate.
Pentru mine acest exercițiu a fost un mic test de creativitate.
Cum să explici ceva cât mai ușor cu putință?
Bineînțeles, numai cu ajutorul lui Dumnezeu și folosind spre un lucru bun darurile oferite de către El.