Aurirea cu bolus

Bolusul este o argilă fină care are culoarea roșie datorită prezenței oxizilor de fier. Cel mai cunoscut bolus este cel din Armenia. În decursul timpului, bolusul a fost folosit pentru a trata diareea, hemoragiile, luxațiile, pentru a colora primele pudre pentru dinți și pentru alte aplicații pe care le găsim astăzi a fi cel puțin curioase.

Care este legătura lui cu aurul?
Fiind o argilă, deci un fel de rocă foarte fină, bolusul poate fi aplicat pe anumite suprafețe și lustruit. Acest luciu este un suport ideal pentru foița de aur. Cu ajutorul unor instrumente speciale (pietre de agată prinse într-un mâner), aurul este întins foarte bine până se ajunge la un luciu metalic incredibil.
Acest procedeu implică mult timp, multe instrumente și materiale costisitoare.

Vreți o rețetă simplă? Vreți precizie? Vreți rapiditate?
Testați mult și numai experiența vă va elibera de povara rețetelor.

Cred că trebuie să nu uităm că o rețetă este un reper care ne poate conduce la un anumit rezultat. O rețetă nu este absolută, ea doar încearcă să exprime un principiu într-o formă accesibilă. De asemenea, cred că rețetele cele mai dăunătoare  sunt cele care condiționează reușita de o anumită marcă. O rețetă bună descoperă un principiu și apoi sugerează anumite materiale (dar nu mărci) folosite de cel care o formulează. Principiul este general valabil și îmbracă în timp diferite forme și abordări, date fiind anumite contexte cum ar fi cel geografic, istoric, social etc.
Nu voi insista pe o rețetă, cu toate că sunt disponibil în particular pentru discuții pentru discuții despre anumite rețete, ci mai mult pe pașii de lucru, pe aspectele care trebuie avute în vedere și pe câteva amănunte constatate de mine. Din punctul meu de vedere, etapele poleirii cu bolus ar putea fi următoarele:

1. Pregătirea grundului. Acesta trebuie să fie gros (cel puțin 1.5mm), drept, fără denivelări, cu o suprafață foarte fină care să nu prezinte găuri sau zgârieturi. Anumiți iconari preferă un grund mai moale care să permit o șlefuire mai ușoară. Eu consider că fiecare iconar trebuie să își grunduiască singur blaturile, mai ales dacă alege să folosească bolusul. Nu poți avea încredere în grundurile făcute și aplicate de alte persoane.
2. Aplicarea boluslui. Bolusul se găsește sub două forme: praf și pastă. Ambele trebuie amestecate cu o soluție de clei. Apoi, folosind o pensulă lată, de preferat din păr natural, se aplică mai multe straturi de bolus până se obține un strat uniform. Trebuie avută grijă la scame, acestea se vor vedea prin aur dacă nu sunt îndepărtate la vreme. În timpul aplicării, nu trebuie insistat cu pensula în același loc pentru că se poate înmuia stratul precedent și se poate lua, apărând astfel o gaură dificil de acoperit.
3. Șlefuirea bolusului. Aceasta se face în primul rând folosind șmirghel de diferite granulații iar mai apoi se pot folosi o pensulă rotundă din păr de porc, cu fire scurte, o bucată de pâslă, o bucată de lână sau chiar cu un șervețel în lipsa altor mijloace. Suprafața trebuie să fie lucitoare, fără praf sau scame.
4. Aplicarea apei de lipire. Se folosește o soluție formată din apă simplă sau din alcool și apă, anumite persoane folosesc un fel de rachiu sau palincă de aproximativ 40 de grade și apă. Se umezește bine doar zona unde va fi lipită o foiță. Dacă apa de lipire nu este suficientă, bolusul nu va fi lipicios iar aurul se va desprinde în anumite zone. Dacă este aplicată prea multă apă, foița abia lipită se poate rupe și trebuie așteptat mai mult timp până la sclivisirea (lustruirea) aurului.
5.  Lipirea aurului. Se poate folosi aur liber sau aur lipit pe o foiță de hârtie. În primul caz, se folosește o pensulă lată, din păr de veveriță, se ia foița de aur, se poziționează cu grijă, se lipește apoi se repetă până când toată icoana este aurită. Dacă este nevoie de foițe mai mici, acestea se pot tăia cu un cuțit special pe un pad din piele. În cazul foiței de aur lipite, procedura diferă un pic în sensul că foița se taie cu foarfeca la dimensiune, apoi se lipește și după aceasta se îndepărtează hârtia pe care a fost lipit aurul.
6. Lustruirea aurului. Totul depinde de scopul avut în vedere. În cazul în care se dorește obținerea unui aur bine lipit, se poate lustrui doar cu o piele de căprioară, dar dacă se dorește un luciu metalic deosebit, atunci va fi nevoie de instrumente cu pietre de agată. În funcție de rețeta urmată și de scopul avut, se sclivisește cu grijă: dacă este prea uscat bolusul, se va zgâria aurul, dacă este prea moale, se va strica suprafața.
7. Pentru lipirea următorului strat de aur se pot repeta pașii 5 și 6.

Consider că trebuie să mai poleiesc multe blaturi înainte de a scrie niște concluzii avizate cu privire la această tehnică. Totuși, pot să scriu despre ce am observat până acum. Fără niciun dubiu, textul de mai jos este lung și plin de detalii tehnice. Poate că la o primă lectură este descurajant, însă pentru cei care au poleit deja de câteva ori sigur va aduce câteva lămuriri.


Pregătirea pentru bolus.

Pentru cineva care aurește ocazional, o astfel de zi trebuie planificată din timp. Se cere multă atenție, răbdare și stăpânire de sine. Trebuie căutată o rețetă – cea mai bună rețetă pe care o putem aplica ținând cont de condițiile noastre. Apoi trebuie identificate instrumentele necesare și cântărite toate materialele de care avem nevoie.

Instrumente necesare: 
Vas(e) pentru bain-marie. Ideal este un vas cu pereții dubli, cum ar fi o oală pentru fiert lapte dar în lipsa ei se pot folosi două vase, unul mai mare și unul mai mic. Pe fundul celui mare se pune o izolație (o cârpă, niște hârtii sau altceva care va rezista la temperatura înaltă) apoi se introduce vasul mai mic. Se toarnă apă dar trebuie avută grijă ca vasul mai mic să nu se scufunde în lichid. De asemenea, trebuie avută grijă să nu sară stropi de apă fierbinte în vasul cu bolus.
Cântar de precizie. Nu știu în ce măsură iconarii din vechime aveau acces la instrumente de măsură. Cred că ei se bazau mai mult pe o intuiție împletită cu rugăciunea. Un cântar de bijuterii ar fi cel mai precis. Trebuie avută grijă la manipularea lui pentru că este un instrument de finețe și orice șoc îl poate defecta. Ingredientul măsurat ar trebui pus într-un vas și nu direct pe suprafața cântarului. În acest fel îl putem păstra cântarul curat mai mult timp. În lipsa unui cântar de bijuterii, intuiția + rugăciunea vor face minuni.
Termometru. Mă refer la un termometru pentru lichide. Acesta va fi util în momentul topirii gelatinei sau când pregătim soluția de bolus. Anumiți iconari aproximează temperatura prin introducerea degetului în soluție. Problema principală este aceeea că mâna se obișnuiește cu o anumită temperatură și aproximarea devine relativă. O mână rece percepe un lichid ca fiind mai fierbinte în comparație cu o mână care s-a încălzit deja tot testând temperatura lichidelor.

Sită. Aceasta va fi utilă în două momente: la strecurarea gelatinei topite și la strecurarea bolusului. Cu toate că ambele substanțe se topesc destul de bine, uneori pot să rămână granule nedizolvate de gelatină sau bolusul să conțină diferite impurități. Anumiți iconari sugerează o sită până în 200 de microni. În orice caz, trebuie să folosim cea mai deasă sită pe care ne-o permitem. În lipsa ei, o țesătură foarte fină și deasă îi poate ține locul.
Pensulă din păr natural. Cu toate că mulți folosesc pensule sintetice și obțin rezultate mulțumitoare, personal prefer o pensulă cu păr natural. De ce? În primul rând o pensulă cu păr natural este mai flexibilă, reține mai bine lichidul și apoi modul în care se comportă în momentul aplicării bolusului ajută la evitarea unor greșeli cum ar fi „topirea” stratului precedent și îndepărtarea lui.  În orice caz, o pensulă bună în mâna unei persoane nefamiliarizate cu ea nu va aduce rezultate nemaipomenite. Dar nici o pensulă proastă în mâna unui profesionist nu va face minuni.
Șmirghel. Această hârtie abrazivă se prezintă sub forma unor foi care au diferite granulații. Cu cât numărul este mai mare, cu atât el este mai fin. Întotdeauna șmirghelul se testează într-un colț și dacă rezultatul este mulțumitor se continuă pe întreaga suprafață. De obicei se merge din aproape în aproape, dacă folosim șmirghel de 800, să zicem, nu are rost ca următorul să fie de 3000. Diferența prea mare dintre cele două granulații va genera zgârieturi. Dacă se dorește obținerea unei suprafețe foarte lucioase, trebuie acordată atenție modului în care se taie șmirghelul și cum se ține în mână. Pentru șlefuirea sipetului se pot rotunji colțurile bucăților de șmirghel pentru a nu zgâria bolusul. În momentul în care șmirghelul se încarcă de bolus, el poate ajunge să zgârie luciul.

Din această cauză se recomandă schimbarea bucații de șmirghel cu alta nouă. O variantă ar fi aceea de a șterge șmirghelul cu puțină hârtie și dacă se curăță atunci poate fi refolosit.  De asemenea, nu se apasă prea tare pentru a nu-l încărca prea repede. Din când în când se suflă praful de bolus ce rămâne pe blat. La final, nu trebuie uitat ca mai toate tipurile de șmirghel sunt rezistente la apă, deci pot fi spălate, uscate și refolosite.
Seringă/pipetă. Se găsesc seringi fără ac la diferite magazine. Acestea sunt utile pentru măsurarea volumului lichidelor.
Lavetă pentru ochelari sau o cârpă de microfibră. Acestea se vor dovedi a fi extrem de utile la îndepărtarea petelor de gelatină de pe aur.
Piele de căprioară. De departe una dintre cele mai bune cârpe folosite pentru îndepărtarea petelor. Totuși, fiind un produs natural, dacă nu este folosit așa cum trebuie, poate să zgârie.
Pietre de agată. Sunt pietre foarte șlefuite, de forme diferite, prevăzute cu un mâner. În momentul în care se apasă cu ele pe suprafața umedă a boluslui, aurul este întins foarte bine rezultând un luciu metalic deosebit. Formele pietrelor diferă în funcție de nevoie, dar ideal ar fi să avem o piatră dreaptă, lată cam de 2 cm și una de forma unui colț (aspect conic cu vârful puțin înclinat).
În cazul poleirii cu aur liber: un pad pentru tăierea și manipularea foițelor de aur (este o bucată de lemn, pe care se pune un material moale peste care se vine cu o piele prinsă pe toate marginile de bucata de lemn), cuțit special pentru tăierea foiței (nu se poate folosi orice cuțit pentru că cele mai multe se electrizează sau nu reușesc să taie foița așa cum trebuie. Dacă nu aveți un cuțit bun, veți pierde mult aur) și pensule foarte late (unele de peste 6 cm), cu perii foarte lungi cu ajutorul cărora se iau foițele de pe pad și se lipesc pe blat.

Materiale necesare:
Bolus. Cei mai mulți iconari folosesc bolusul care se găsește de cumpărat sub forma unei paste. Dar, nu trebuie ignorată nici varianta de a folosi bolus pulbere. În acest caz, bolusul este indicat să fie frecat pe piatră pentru a se zdrobi și particulele prea mari. Apoi se adaugă soluția potrivită de clei.
Apă demineralizată/distilată. Această apă are un mare avantaj: faptul că apa nu mai conține minerale sau alte substanțe care ar putea interacționa într-un sens negativ cu gelatina folosită.
Gelatină/clei. Fiecare va utiliza ce materiale dispune. Cred că testarea proporțiilor este necesară pentru obținerea unor rezultate bune și foarte bune. Chiar dacă aparent efectuarea de teste pare laborioasă și necesită timp, nu trebuie să renunțăm la ea.
Aur. Fiecare persoană folosește o anumită rețetă care se adaptează unui anumit context, fie el tehnic, geografic sau economic. În general, se utilizează mai ales aurul liber dar în ultima perioadă de timp au apărut foarte multe rețete adaptate și pentru aurul lipit. În ambele cazuri, se recomandă foițe cât mai groase. Pe site-urile distribuitorilor de materiale de pictură, în dreptul fiecărui sortiment de aur apar anumite grosimi. Acestea nu se referă la grosimea în sine a unei foițe ci la cantitatea de aur folosită pentru a se obține 1000 de foițe din acel sortiment. Când auzim de carate, ne gândim la vreo piatră prețioasă. În acel caz, un carat este o unitate de măsură a greutății care este egală cu 200 de miligrame (adică 0,2 grame). În cazul aurului, caratul definește gradul de puritate a metalului. Aurul este un metal moale, prin urmare i se adaugă un alt metal pentru a obține un aliaj care are proprietățile aurului dar și rezistența celuilalt metal. De obicei se adaugă argint sau cupru. Un carat reprezintă 1/24 parți dintr-o cantitate de aliaj.  Un aur de 18 carate înseamnă ca 18 părți sunt de aur și 6 părți un alt metal (18+6=24 părti). Personal, cred că aurul bun pentru bolus are de la 22 de carate în sus. De asemenea, se poate folosi un aur mai subțire pentru primul strat și un aur mai gros pentru al doilea. Sau, într-un caz ideal, de poate folosi un singur strat de aur, mai gros, lipit foarte bine.
Alcool etilic de 96°. Alcoolul este sensibil la umezeală. O sticlă lăsată deschisă va atrage apa din atmosferă, prin urmare îi va scădea concentrația. Alcoolul este iritant pentru nas, ochi și gură. Si, cel mai important, este deosebit de inflamabil. În cazul poleirii cu bolus, acesta este folosit în compoziția apei de lipire pentru că reduce tensiunea superficială a apei. Ce este această tensiune superficială? Pe scurt, mă refer la acea proprietatea a lichidelor de a lua cea mai mică formă geometrică posibilă. Cel mai bun exemplu ar fi picăturile de rouă sau de ploaie de pe frunzele unor plante, să zicem lalele. Ați observat cât de rotunde sunt și cât de repede se mișcă dacă atingem frunza. Această tensiune superficială este dată de niște forțe care acționează la nivelul moleculelor de apă. În interiorul lichidului, fiecare moleculă are numărul maxim posibil de molecule vecine însă moleculele de la exterior au ca vecini atât alte molecule de apă dar și molecule din aer. Prin urmare, moleculele de pe margine au o energie mai mare și sunt atrase spre interiorul lichidului. Rezistența la compresie este cea care echilibrează aceste forțe. Ce legătură există între apă, alcool și tensiunea supercifială? Dacă apa de lipire ar fi alcătuită din apă, aceasta s-ar aplica inegal iar umezirea atât de necesară pentru lipirea foițelor de aur ar fi defectuoasă. Alcoolul diminuează foarte mult tensiunea superficială iar apa de lipire se aplică uniform și locul rămâne umezit uniform mult mai mult timp. În acest fel, poleitorul are timp să manevreze foița de aur și să o lipească.
Țuică mai slabă. Anumiți poleitori folosesc un amestec de țuică și alcool etilic de 96° în cadrul apei de lipire. Alții o folosesc pentru a elimina petele de gelatină de pe aur care apar în timpul sclivisirii (lustruirii).

Pentru precizie, recomand întocmirea unei liste cu pașii pe lucru, o listă pe hârtie. Poate că pare un pas neînsemnat însă am observat că asigură claritate și operativitate mai ales pentru cei care au foarte multe lucruri de făcut. O listă printată sau scrisă de mână ajută incredibil de mult. Nu trebuie să fie ceva foarte elaborat, dar ar fi ideal să conțină numerotarea pașilor, denumirea pașilor, timpul acordat, conținutul etapei  și diferite atenționări.

Poleirea efectivă.

În cele ce urmează voi scrie mai multe proceduri și observații personale.
În primul rând se cântărește gelatina (cleiul) care va fi folosită pentru aplicarea bolusului. Se folosește un cântar de precizie sau se aproximează cantitatea pe baza experienței. Se cântărește cantitatea necesară de apă sau se măsoară cu o seringă sau alt instrument gradat. Apoi se amestecă gelatina cu apa și se lasă la înmuiat. Timpul de înmuiere diferă de la un produs la altul. În general, înmuierea are loc după mai multe ore – când se observă o expandare a granulelor. Dacă vreți să grăbiți procesul, puteți pune gelatina în apă călduță (dar nu fierbinte pentru că îți pierde proprietățile de lipire) și apoi să așteptați sau, o puteți topi la bain-marie având grijă să nu depășiți 35-40°C temperatura soluției.
După ce s-a înmuiat bine gelatina, se topește la bain-marie având grijă ca temperatura soluției să nu depășească 35-40°C. După topire, fie se trece la pasul următor fie se răcește și se poate păstra câteva zile în frigider. Pentru a fi folosită, se încălzește la bain-marie având grijă să nu o încălzim prea mult.

Se cântărește cantitatea necesară de bolus, se adaugă gelatina topită apoi se amestecă bine până se omogenizează. Nu vă grăbiți, uneori acest proces durează câteva minute. Folosiți o pensulă cu părul mai aspru (din păr de porc sau sintetic). După ce bolusul s-a dizolvat în soluția de gelatină, amestecul se strecoară fie printr-o pânză foarte fină și deasă, fie printr-o strecurătoare foarte deasă. Anumiți iconari lasă acest amestec peste noapte la frigider, a doua zi îl reîncălzesc ușor și apoi îl aplică.
Pentru aplicarea bolusului avem nevoie de o pensulă moale, care are o putere bună de reținere a lichidelor și potrivit de lată pentru a fi mânuită cu ușurință. Trebuie avută grijă la scame, acestea se vor vedea prin aur dacă nu sunt îndepărtate la vreme. Dar nu vă grăbiți să luați o scamă imediat ce a căzut pe bolusul umed. Așteptați până se zvântă bolusul și apoi îndepărtați-o folosind o altă pensulă uscată, sau vârful unui bisturiu. Nu aș recomanda degetul pentru că am putea avea puțină grăsime pe el și locul atins ar putea deveni o problemă în sensul că straturile următoare de bolus pot să nu se mai lipească în acea zonă. În timpul aplicării, nu trebuie insistat cu pensula în același loc pentru că se poate înmuia stratul precedent și se poate lua, apărând astfel o gaură ce poate fi dificil de acoperit.
Bolusul se aplică la cald. Se poate folosi vasul de bain-marie pentru a menține temperatura vasului în care este bolusul. Dacă se răcește prea mult, gelatina se întărește și aplicarea bolusului devine foarte grea. Dacă este prea cald în cameră, apa din bolus se poate evapora iar la suprafață va apărea o pojghiță. Se îndepărtează acea pojghiță și se continuă. Din cauza evaporării, este indicat ca din când în când să se adauge câțiva stropi de apă în bolus și să amestece.
Practic, se înmoaie bine pensula în soluția de bolus, se elimină surplusul prin ștegerea de marginea vasului apoi se aplică pe blat. Pentru a se obține o suprafață uniformă, anumiți poleitori recomandă să se aplice alternativ un strat pe verticală și unul pe orizontală (chiar și câte un strat oblic). În orice caz, este importantă disciplina pentru a se obține un strat uniform.
Acum, apar mici variații determinate de rețetele aplicate.
Anumite rețete recomandă utilizarea unui foehn cu aer rece (!) pentru a usca straturile de bolus. Aceasta metoda poate fi practică numai în cazul în care se folosește aur lipit și mai apoi un foehn cu aer cald pentru lipirea aurului. Dacă se folosește aur liber și sclivisire pe umed, atunci foehnul nu trebuie folosit sub nicio formă de către un începător.
Unii poleitori, pentru a ușura șlefuirea finală, aleg să aplice câteva șlefuiri intermediare. Practic se așteaptă ca stratul să se zvinte apoi se folosește un șmirghel potrivit de aspru. Mă refer la un șmirghel de 800. Nu se insistă prea mult. Se poate folosi o lanternă cu led și se luminează razant pentru a se observa denivelările. De asemenea, nu se folosește un șmirghel prea fin pentru că suprafața devine prea lucioasă și straturile următoare nu vor mai adera.

Numărul de straturi diferă foarte mult. Anumite persoane aplică în jur de 10 straturi, altele 20 și unele chiar câteva zeci. Totul depinde de scopul avut. Bolusul aplicat cum trebuie – nu crapă. În orice caz, trebuie aplicate suficiente straturi de bolus astfel încât după șlefuire să rămână un strat suficient care să permită lipirea aurului.

După ce s-a zvântat bine ultimul strat de bolus, se trece la șlefuirea finală. Fără îndoială, de această șlefuire depinde reușita obținerii unui bolus strălucitor. Se începe prin folosirea unui șmirghel de 800. Legat de șmirghel: ce înseamnă aceste numere asociate lui? Acest număr definește mărimea granulelor materialului abraziv  folosit la obținerea șmirghelului (de obicei oxid de aluminiu sau carbură de siliciu). Un număr mic indică o dimensiune mare a granulei iar un numpăr mare indică o granulă fină.
Șlefuirea bolusului trebuie făcută cu multă atenție. Orice zgârietură, cât de mică, va fi vizibilă pe suprafața aurită. Se șlefuiește manual, în cazul suprafețelor mici, sau se poate folosi și o mașină de șlefuit în cazul suprafețelor mari (dar trebuie folosite cele mai mici viteze). În ambele cazuri, trebuie avută multă grijă pentru a nu îndepărta prea mult bolus de pe anumite zone.

Se șlefuiește cu grijă, mai ales folosind mișcări circulare. În momentul în care bucata de șmirghel se încarcă de bolus, bucata se schimbă cu una curată. Cele mai mult etipuri de șmirghel sunt rezistente la apă, prin urmare se pot spăla și refolosi. Pentru zonele sipetului, pentru a nu zgâria, colțurile bucăților de șmirghel se pot rotunji cu o foarfecă.
În cazul în care am șlefuit prea mult și am dat de albul grundului, se pot aplica mai multe straturi de bolus doar pe acea zonă și apoi se șlefuiește.
Cel mai frecvente granulații pe care eu le folosesc sunt: 800, 1000, 1200, 1500, 2000 și 3000 apoi împăturesc un șervețel mai aspru cât să nu aibă colțuri ascuțite (ca un cilindru) și lustruiesc având grijă să nu se zgârie suprafața. Uneori, chiar după ce apare luciul se poate întâmpla ca din cauza lustruirii excesive să se piardă luciul. Trebuie avută multă grijă.
Suprafața bolusului  se mai poate șlefui și cu o pensulă rotundă din păr de porc, cu fire scurte. Se șlefuiește cicular până se obține luciul dorit. Se mai pot folosi pentru șlefuire o bucată de pâslă sau o bucată de lână.

Urmează lipirea foiței de aur, dar înainte de a fi lipită, avem nevoie de o primă apă de lipire. Aceasta este obținută prin amestecul de apă simplă, alcool de 96° și gelatină. Anumiți poleitori (mai) folosesc (și) țuică alături de alcoolul de 96°. Proporțiile variază în funcție de rețetă. Apa asigură înmuierea bolusului, alcoolul elimină tensiunea superficială iar gelatina ajută la fixarea aurului. Se umezește bine doar zona unde va fi lipită următoarea foiță. Dacă apa de lipire nu este suficientă, bolusul nu va fi lipicios iar aurul se va desprinde în anumite zone. Dacă este aplicată prea multă apă, trebuie așteptat mai mult timp până la sclivisirea (lustruirea) aurului. De obicei se începe cu rama (dacă icoana are sipet) apoi cu sipetul. Se începe dintr-o parte și se lipește bucată lângă bucată, într-un singur sens. Anumite persoane preferă să lipească integral aurul (primul și al doilea strat) doar pe bucăți mici și apoi să continue cu o altă zonă.
Dacă foița este liberă, avem nevoie de un pad pe care se pun foițele care urmează să fie lipite, cuțit special pentru foița de aur, pensule late, speciale, cu firele foarte lungi și foarte multă răbdare + îndemânare. Se umezește bine o suprafață un pic mai mare decât foița care va fi lipită, apoi se ia o pensulă lată cu ajutorul căreia se prinde foița de aur de pe pad și se aduce deasupra zonei umezite care băltește de apă. Cu o mișcare rapidă se pune foița de apă. În acest moment aurul se desprinde de pensulă și stă pe apa de lipire. Dacă este apă insuficientă, aurul deja se lipește de bolus în anumite puncte. Daca apa este suficientă, chiar băltită, aurul mai poate fi mișcat usor cu o pensulă uscată. Dacă se prind bule de aur dedesubt, se așteaptă până se mai lipește puțin aurul și apoi, cu grijă, se conduc spre o margine pentru a fi eliminate. Se poate folosi o pensulă uscată sau puțină vată. Adeseori se întâmplă ca o mișcare bruscă să șifoneze foița și să fie nevoie să o îndepărtăm integral de pe bolus. După câteva zeci de secunde sau câteva minute, se apasă pe foița cu puțină vată pentru a o stabiliza și mai mult. Repet, ideal ar fi să se facă mai multe teste înainte de poleirea unei icoane.

Pentru cei care folosesc aur lipit, avem nevoie de aur cu transfer și, de preferat, o foarfecă pe care o vom folosi numai pentru aur. Se umezește zona care urmează să fie aurită, se ia foița, se taie la dimensiunea dorită, se întoarce cu hârtia de transfer în sus, se vine cu ea deasupra zonei umezite, se așează cu grijă, apoi se umezește foița de hârtie cu puțin alcool de 96°/prima apă de lipire, se elimina surplusul de apă cu un servețel pe care se apasă potrivit de tare pentru a se fixa și aurul, apoi se îndepărtează încet și cu grijă hârtia. La câteva minute, se fixează și mai bine prin ștergerea aurului cu o cârpă de microfribră/lavetă moale pentru ochelari.
La un anumit interval de timp se sclivisește ușor și, în cazul unor rețete, se elimină excesul de gelatină care apare după această sclivisire. Petele de gelatină sunt ușor de identificat pentru că zona unde apar este mai gălbuie, pătată. Cele mai folosite metode de îndepărtare a gelatinei sunt: aburire și ștergere cu o lavetă de microfibre/piele de căprioară, pensularea ușoare de alcool/țuică pe ea și apoi ștergerea cu pielea de căprioară. În cazul altor rețete, gelatina nu se îndepărtează ci se lasă pentru a ajuta la lipirea următorului strat de aur. Trebuie urmate rețetele și nu se prea pot amesteca pașii din rețete diferite. De exemplu, în cazul aurului liber care se șlefuieșe cât timp bolusul este umed, eliminarea petelor de gelatină este necesară, dacă nu se șterg atunci, petele rămase vor apărea pe stratul următor.
Pentru lipirea celui de-al doilea strat de aur se pregătește o a doua apă de lipire. Dacă cele mai multe rețete recomandă folosirea unei cantități mai mici de gelatină, unele folosesc doar apă și alcool. Procedura este asemănătoare cu lipirea primului strat de aur.
Până în prezent am analizat aproximativ 15 rețete diferite cu bolus roșu și am ajuns la concluzia că în cazul primei ape de lipire cantitatea medie de gelatină este de 0.055g la 1ml de apă, iar media pentru a doua apă de lipire este de 0,048g gelatină la 1ml apă. (Mă refer la cantitatea de gelatină uscată).

Lustruirea finală are ca scop obținerea unui luciu uniform, eliminarea îmbinărilor și a urmelor de gelatină. În funcție de rețeta urmată și de scopul avut, se sclivisește cu grijă: dacă este prea uscat bolusul, se va zgâria aurul, dacă este prea moale, se va strica suprafața. Se începe prin a se testa zona, apoi, dacă totul este în regulă se sclivisește mai întâi ușor, apoi mai apăsat. Periodic se îndepărtează petele de gelatină.
Cu toate că cei mai mulți poleitori au ca scop obținerea unui luciu metalic, se poate opta pentru sclivisirea foiței doar cu pielea de căprioară și obținerea unui aspect final mat.
Într-o rețetă am citit o modalitate de a verifica daca aurul este lipit bine. Se recomandă să se facă testul într-o zona unde aurul este în exces și va fi îndepărtat oricum. Se ia bandă adezivă, se lipește pe aur și apoi se desprinde. Dacă se ia doar al doilea strat, înseamnă că mai trebuie adăugată gelatină în a doua apă de lipire. Daca se ia primul strat de aur și se vede bolusul, atunci mai trebuie gelatină în prima apă de lipire.

Nu trebuie uitată rugăciunea. Dacă a ieșit bine, să mulțumin lui Dumnezeu. Dacă nu a ieși bine, să mulțumim pentru ocazia de a învăța ceva nou, de a acumula noi experiențe. Chiar dacă pare ceva nebagat în seamă, mulți oameni și-ar fi dorit să facă ceea ce facem noi dar nu au mai putut.