IV. Cum auresc icoana

Cuprinsul acestui articol

În decursul secolelor, metodele și instrumentele folosite la aurirea icoanelor au variat însă rezultatele au fost asemănătoare. O rețetă de aurire nu poate cuprinde întreaga experiență pe care cineva o poate avea observând o altă persoană care aurește. Pot exprima cantitățile și pașii de lucru, dar nu pot reda în scris nici mișcările poleitorului și nici reacțiile rapide pe care acesta le are funcție de rezultate.

Fondul icoanei trebuie să fie cât mai luminos pentru că el încearcă să redea, atât cât este posibil, lumina lui Dumnezeu în care se regăsesc pictați sfinții. În acest sens, fondul poate fi realizat fie prin aplicarea unor foițe de aur, fie prin pictarea într-o nuanță deschisă.

În cazul auririi fondului unei icoane avem două tehnici principale: prima presupune aplicarea pe grund a unei argile foarte fine amestecată cu o soluție de clei animal iar a doua metodă presupune aplicarea unui adeziv sintetic, cel mai frecvent un ulei amestecat cu o esență de petrol și un catalizator care să grăbească procesul de uscare a uleiului.

Scopul auririi nu este doar acela de a obține o suprafață frumos aurită ci și una rezistentă în timp.

Aurirea cu bolus

Procesul este laborios și presupune aplicarea mai întâi mai multor straturi de argilă (cu proprietăți aderente speciale) iar mai apoi folosirea unei ape de lipire care va activa proprietățile argilei și va face foițele de aur să se lipească de ea. Ca în orice situație, există mai multe rețete și numai experiența își spune cuvântul pentru a obține cele mai bune rezultate.

Instrumentele și materialele folosite la această metodă au fost destul de costisitoare pentru un începător și, mai mult, am avut nevoie de foarte multă perseverență pentru a obține rezultate satisfăcătoare. Fără îndoială a fost metoda cea mai folosită în vechime.

Etapele auririi cu bolus sunt:

Pregătirea grundului. Acesta trebuie să fie drept, fără denivelări, cu o suprafață foarte fină care să nu prezinte găuri sau zgârieturi. Folosesc cea mai fină hârtie abrazivă. În cazul unei zgârieturi (sau un por) procedez astfel: pregătesc puțin grund și adaug o picătură de grund chiar pe zgârietură, netezesc, aștept să se usuce și apoi șlefuiesc. Sau, pregătesc grund și cu ceva foarte drept cum ar fi un șpaclu, întind bine acel grund peste tot, să se acopere toate zgârieturile. Aștept să se usuce bine și apoi șlefuiesc.

Aplicarea bolusului. Bolusul se găsește sub două forme: praf și pastă. Dacă folosesc bolus praf, acesta trebuie amestecat cu o soluție de clei, dacă folosesc pastă, aceasta trebuie dizolvată într-o soluție slabă de clei. Apoi, folosind o pensulă lată, cel mai adesea din fire naturale, întind câteva straturi de bolus, până obțin o culoare uniformă. Trebuie să am grijă la scame pentru că acestea se vor vedea prin aur dacă nu sunt îndepărtate la vreme. Nu trebuie să insist cu pensula în același loc pentru că se poate înmuia și se poate lua stratul precedent apărând o gaură ce poate fi dificil de acoperit.

Șlefuirea bolusului fie cu o pensulă cu fire scurte, rotundă, din păr de porc și cu fire scurte, cu o bucată de pâslă, o bucată de lână sau chiar cu un șervețel în lipsa altor mijloace. Suprafața trebuie să fie lucitoare, fără praf sau scame.

Aplicarea unei ape de lipire. Folosesc fie numai apă simplă cu puțin clei (sau gelatină) în ea, fie o soluție formată din apă, alcool și puțin clei. Anumiți iconari folosesc un fel de rachiu sau palincă de aproximativ 40^O și apă. Umezesc bine doar zona unde va fi lipită o foiță.

Lipirea aurului. Folosind o pensulă lată, din păr de veveriță, iau foița de aur, o poziționez cu grijă deasupra bolusului aplicat și șlefuit, o lipesc iar apoi repet pasul până când toată suprafața fondului este aurită.

Lustruirea (sclivisirea) aurului folosind o piatră de agată. Având în vedere condițiile din spațiul unde auresc, după câteva zeci de minute de la lipirea foițelor trebuie să lustruiesc suprafața cu grijă pentru a nu rămâne dâre. Dacă este prea uscat bolusul, se va zgâria aurul, dacă este prea moale, se va strica suprafața aurită prin apariția unor dâre și prin zgârierea aurului.

Aplic iar apă de lipire (la fel ca pentru primul strat doar că aceasta are mai puțin clei) și lipesc cel de al doilea strat de aur. După timpul potrivit lustruiesc iar.

După ce am terminat lipirea fondului de aur, aștept cel puțin câteva ore și îndepărtez surplusul lipit în interiorul conturului și pe ramă. Anumiți iconari nu îndepărtează surplusul ci preferă să picteze peste el dar nu cred că este cea mai bună alegere. Culoarea nu aderă la fel de bine pe suprafața lucioasă a aurului ca în cazul grundului și peste ani stratul de culoare se va desprinde. Din acest motiv, surplusul îl elimin fie prin folosirea delicată a unui bisturiu, fie prin ștergerea cu vată înfășurată pe un bețișor și înmuiată în alcool tehnic. La final se degresez cu alcool tehnic.

Câteva rețete de bolus.

În decursul anilor am primit de la diferiți colegi mai multe rețete de aurire. Fiecare are proveniența ei. Despre unele se afirmă că aparțin unor ateliere de pictură ale unor mănăstiri mari de la noi, unor pictori cunoscuți sau, în cazul câtorva, că ar veni de la Muntele Athos. Foarte greu se poate dovedi adevărata proveniență a unei rețete. Cert este un lucru: rezultatele conving întotdeauna.

Fără a intra în prea multe detalii, voi menționa că am analizat mai multe rețete, unele pentru aur liber, altele pentru aur lipit dar și câteva pentru ambele tipuri de aur. Pentru soluția de bolus care se aplică pe grund se folosesc între 3 și 6,5 grame de gelatină și între 12 și 55 de grame de bolus pentru fiecare 100ml de apă.

În urma aducerii rețetelor la un numitor comun (100 ml de apă), am ajuns la concluzia că cel mai adesea soluția de bolus este formată din 3 grame de gelatină, 100 ml de apă și 35 de grame de bolus. Din acest amestec se aplică aproximativ 10 straturi. Pentru apa de lipire se folosește o soluție de gelatină 4%. Din această soluție se utilizează între 1,5 și 3,5 ml la 100 de ml de apă. Unele rețete folosesc doar apă, altele folosesc apă și alcool.

O metodă de aurire cu bolus. Pașii de lucru pe care îi urmez în prezent:

întregul filmuleț aici. Pentru a vedea explicațiile, apăsați pe subtitrări.

Documentarea cu privire la sfântul de pictat. Realizarea desenului.

Caut informații și imagini cu privire la sfântul pe care urmează să îl pictez. Îmi aleg un model, încerc să îl înțeleg, caut și analizez atent și alte modele asemănătoare care mă pot ajuta.

Realizez desenul direct pe blat sau îl copiez.
Îmi pregătesc toate materialele de care voi avea nevoie la poleire.

Pregătirea suprafeței care urmează să fie aurită.

După ce am făcut desenul sau după ce am îndreptat desenul transpus, incizez conturul suprafețelor care urmează să fie aurite. Această incizie mă ajută să știu unde trebuie să lipesc aur. De cele mai multe ori, incizia este vizibilă, dar dacă nu apăs suficient pe vârful de compas sau poate aplic prea multe straturi de bolus, incizia poate să nu mai fie vizibilă după aurire.
Desprăfuiesc cu atenție tot blatul iar apoi am grijă să degresez întreaga suprafață a grundului cât mai bine folosind o cârpă/vată și alcool tehnic. Orice urmă de grăsime poate duce la exfolierea bolusului.
În unele cazuri aplic bandă adezivă în interiorul conturului pentru a-mi fi mai ușor la curățat surplusul de aur, dar alteori aplic bolusul direct, fără să fi lipit bandă și îndepărtez surplusul folosind bisturiul și bețișorul cu vată. Lipirea benzii adezive este o metodă bună de a evita pierderea timpului cu îndepărtarea bolusului aplicat în afara zonelor care trebuie aurite. Întotdeauna degresez bine blatul cu alcool tehnic înainte de a lipi banda și ori de câte ori am suspiciunea că am atins o zonă unde va fi aplicat bolusul.
Pentru a fi sigur că nu pătez canturile blatului, obișnuiesc să lipesc bandă adezivă. După ce termin șlefuit, uneori chiar după ce termin de poleit, îndepărtez această bandă pentru a nu risca să rămână pete de lipici pe canturi.
În cazul în care folosesc aur lipit, obișnuiesc să îmi tai foițele mai înainte de a începe să lipesc aurul. În acest fel economisesc timp și scap de lucrul sub presiune în timpul auririi. Le tai având în minte o marjă de câțiva milimetri. Încep prin a-mi tăia foițele de aur de care am nevoie pentru sipet și apoi pentru interior. De obicei tai și marginile de hârtie ale foițelor pentru a mă asigura că nu se lipesc de bolusul umed. Din păcate există și aur mai puțin bun, mă refer la foițele de calitate inferioară care au . Aici aveți câteva exemple. În primul rând foițele sunt prea subțiri și au multe găuri prin care iese gelatina și se lustruiește aurul mai greu.

Obținerea soluției de bolus

Pentru soluția de bolus pe care o voi aplica pe grund folosesc 3g de gelatină, 100g de apă și în medie 35g de bolus.

Mai întâi cântăresc 100g de apă.
Folosind un cântar cu precizie înaltă, cântăresc 3g de gelatină. O adaug peste apa de mai sus și las gelatina la înmuiat câteva ore până se umflă, sau cel mai adesea peste noapte.
A doua zi, sau când toate granulele s-au umflat, topesc gelatina la bain-marie și am grijă ca temperatura gelatinei să nu depășească 57 °C. Dacă gelatina este încălzită prea mult, aceasta își pierde din puterea de lipire și cel mai bine ar fi să topsc altă gelatină. Cel mai adesea așez într-un vas metalic o scândură subțire (sau mai multe hârtii) și pe aceasta așez borcanul cu gelatina. Încălzesc la aragaz până când temperatura lichidului din borcan ajunge aproape de 57°C. Ca o mică observație, temperatura apei din vasul metalic este mai ridicată cu câteva grade față de soluția din borcan, din acest motiv mereu măsor temperatura soluției de gelatină.
Cântăresc 35g de bolus. Uneori adaug mai puțin, alteori mai mult, să spunem că folosesc intervalul 30-40 de grame de bolus. Folosesc bolus care este deja amestecat cu apă. Din păcate, acest fel de bolus umed conține în plus față de argilă: pigmenți, aditivi și conservanți.
Adaug bolusul la soluția de gelatină de mai sus apoi amestec bine cu o pensulă mai proastă. Mențin soluția caldă dar nu fierbinte. Soluția de bolus poate fi utilizată și imediat după obținere, doar că trebuie amestecat bine.
Strecor soluția de bolus folosind o sită foarte deasă cum sunt cele de la filtrele de cafea, sau o pânză foarte deasă.

Aplicarea bolusului.

Folosesc o pensulă moale, din păr natural, lată. Întotdeauna umezesc pensulele din păr natural înainte de a lucra cu ele. Dacă nu le umezesc, risc să stric firele de păr. Când iau bolus din borcan, șterg pensula de surplusul de bolus chiar de peretele vasului. În cazul în care pensula ar fi prea plină, risc să creez niște mici bălți de bolus. Aceste zone s-ar usca mult prea greu față de zonele din împrejurimi.
Aplic mai multe straturi, de obicei peste 10 straturi. Doar dacă am un grund perfect drept, aplic doar câteva straturi, până în zece. Dar în cazul unui grund denivelat sau poate cu zgârieturi, aplic mai multe straturi, uneori chiar și mai mult de 15. Pot să aplic și mai puține, foițele oricum se vor lipi, important este ca în urma șlefuirii, întreaga suprafață a blatului să fie acoperită cu bolus. Aproape întotdeauna șlefuiesc manual suprafețele, dar dacă aș folosi o mașină de șlefuit, atunci aș aplica mult mai multe straturi pentru a fi sigur că în urma pierderilor din șlefuire nu ajung la grund.
Straturile de bolus le dau ușor vibrate, pentru mine este cea mai bună variantă. Alți poleitori dau alternativ un strat pe verticală și unul pe orizontală, chiar și încrucișat. Când aplic straturile de bolus, țin borcanul cu bolus în apă caldă iar lângă mine am un pahar cu apă în care spăl pensula după fiecare strat. În acest fel mă asigur că bucăți întărite de bolus nu vor cădea pe bolusul abia aplicat. Anumite persoane care locuiesc în zone unde umiditatea este excesivă, probabil că un foehn cu aer rece ar ajuta la evaporarea mai rapidă a apei din stratul proaspăt aplicat. Pe mine însă nu mă ajută această variantă pentru că umiditatea relativă a aerului nu este atât de ridicată.
Ar fi de notat că obișnuiesc să șlefuiesc intermediar, cam al fiecare cinci straturi aplicate sau ori de câte ori consider că este nevoie pentru a preîntâmpina dificultăți la șlefuirea finală. Nu folosesc un șmirghel prea aspru pentru a nu crea noi zgârieturi greu de acoperit. Aceste șlefuiri intermediare îmi arată dacă am zone cu probleme, să zicem o zonă în care grundul este denivelat și unde la șlefuire se pierde din stratul de bolus. Acolo va trebui să șlefuiesc mai ușor și mai cu grijă. Fiecare strat de bolus trebuie să fie complet uscat înainte de aplicarea stratului următor.
După fiecare strat aplicat, îmi fac un semn pe hârtie pentru a știi permanent câte straturi am aplicat în total. În general îmi țin o evidență a tuturor cantităților de materiale folosite pentru a înțelege ulterior care este necesarul și care sunt pierderile. Totuși, pot exista situații în care nu îmi notez ci sunt atent ca suprafața grundului să fie integral acoperită cu un strat uniform de bolus.
Inevitabil, pentru că mențin bolusul în apă caldă, apare procesul de evaporare a apei din el. Prin urmare, din când în când adaug câteva picături de apă în bolus, nu foarte multe ci cât să recuperez apa pierdută prin evaporare. Dacă nu adaug apă, noile straturi vor avea o concentrație mai mare de gelatină decât precedentele și pot să apară probleme.
Spăl pensula cu atenție după fiecare strat. Dacă bolusul s-a întărit pe ea, puțină apă caldă o să ajute la o spălare mai eficientă. La nevoie o șterg și pe un șervețel însă întotdeauna sunt atent la firele de păr ale pensulei pentru a nu le strica.

Șlefuirea bolusului

Cu toate că bolusul pare să aibă o suprafață plană, totuși el are nevoie de șlefuire. Mai întâi verific suprafața în lumină razantă pentru a identifica eventualele zone cu probleme unde trebuie să am mai multă atenție.
Înainte de șlefuire îndepărtez banda adezivă lipită în interiorul conturului. În cazul în care apare o diferență de nivel între grund și bolus, ca urmare a folosirii benzii, o elimin cu atenție fie cu șmirghel fie uneori chiar cu un bisturiu.
Pentru că prefer șlefuire manuală, obișnuiesc să îmi tai șmirghelul în bucăți mai mici care sunt mai ușor de manevrat. Deși nu este necesar, totuși ca măsură de precauție pentru blaturile care au sipet, obișnuiesc să rotunjesc colțurile bucăților de șmirghel pentru a preveni o parte din zgârieturile ce pot să apară inevitabil de la colțurile prea drepte.
Granulațiile foilor de șmirghel se pot schimba în timp chiar și la același producător, de aceea nu voi menționa granulațiile pe care le folosesc. Scopul șlefuirii este acela de a obține o suprafață lucioasă, uniformă. Dacă se folosește un șmirghel prea aspru, cu siguranță bolusul se va zgâria și acoperirea acestor zgârieturi presupun aplicarea unor noi straturi de bolus, într-un caz mai rău poate fi necesară îndepărtarea totală a bolusului, umplerea zgârieturilor cu grund și apoi aplicarea unor noi straturi de bolus. Cel mai bine se începe cu un șmirghel mai fin și dacă se observă că denivelările inevitabile ce apar de la pensulație nu sunt îndepărtate, se poate folosi un șmirghel puțin mai aspru. Se fac teste într-o zonă mai ferită și dacă rezultatele sunt mulțumitoare, se poate șlefui întregul blat. După aceasta se folosește un șmirghel mai fin și se șlefuiește întreaga suprafață și tot așa până se obține luciul dorit. În cele din urmă, lustruiesc suprafața cu un șervețel de hârtie sau cu o cârpă de in având grijă să nu stric luciul deja existent. Folosesc șervețel din hârtie mai rezistentă, îl rulez cu grijă pentru a fi ferm dar totuși destul de flexibil. Am grijă la colțuri ca nu cumva să zgârii cu ele. Când se încarcă de pigment partea pe care o folosesc, o schimb. Se cere multă precauție la aceste etape, din acest motiv sunt foarte importante testele făcute pe un blat de încercare unde se dobândește experiența.
Dacă aș folosi o mașină de șlefuit pentru această etapă, aș folosi viteze mici și aș avea grijă la canturi, la sipet, la margini, la denivelări pentru a nu ajunge la grund. Dacă se întâmplă să ajung la grund, voi aplica local mai multe straturi de bolus și le voi șlefui.
Bolusul șlefuit are o nuanță mai închisă iar eventualele locuri neșlefuite sunt mai deschise la culoare. Uneori verific cât de mult am șlefuit folosind lumina razantă.
Periodic schimb poziția bucății de șmirghel pe care o am în mână. Dacă șmirghelul este prea încărcat, se creează mici aglomerări, asemănătoare unor pete lucioase care pot să zgâria luciul final.
Unii poleitori folosesc pentru lustruire o pensulă specială, cu fire scurte, din păr de porc, dar personal nu o folosesc atât de des.

Primul strat de aur

Lipirea primului strat de aur presupune umezirea bolusului pentru a reactiva proprietățile sale adezive. În acest sens am nevoie o apă de lipire obținută prin adăugarea în apă simplă a unei mici cantități de gelatină.

Soluția inițială de gelatină din care se vor obține apele de lipire este cea mai concentrată și nu am nevoie de o cantitate mare: 1.2g de gelatină la 8.8g de apă, obținând astfel o concentrație de 12%.

Prima apă de lipire: 3ml gelatină 12% la 100g de apă.

A doua apă de lipire: 1.3ml gelatină 12% la 100g de apă.

Îmi pregătesc toate instrumentele și materialele necesare. Pun la înmuiat gelatina din timp, îmi pun într-un recipient mic puțin alcool de 96 de grade pentru a-l folosi la dezlipit hârtia pe care este lipit aurul.
Pentru apele de lipire folosesc vase curate, cel mai adesea din sticlă. Pentru că păstrez soluția inițială de gelatină la frigider, nu o reîncălzesc pe toată ci aproximez de câtă am nevoie și o topesc doar pe aceasta. Modalitatea în care o încălzesc diferă, uneori iau puțină gelatină într-o linguriță și o topesc deasupra flăcării unei lumânări, cam la câțiva centimetri și aștept până lingurița se încălzește dar nu frige. Gelatina se va topi încet apoi iau lichidul cu seringa și o transfer cu grijă în apa de lipire. Încerc să nu supraîncălzesc lingurița pentru că gelatina ar putea să își piardă puterea de lipire. Alteori iau puțină soluție de gelatină și o pun într-un recipient mic pe care îl țin în apă călduță dar nu fierbinte.
Pentru o icoană mică nu pregătesc cantități mari, de cele mai multe ori îmi pregătesc numai 3-4ml de soluție inițială de gelatină 12% si poate numai 20-30ml de apă de lipire. Gelatina poate să reziste până la o săptămână înainte de a începe să se strice. Apele de lipire le obțin chiar înainte de a începe să lipesc foițele de aur și le folosesc numai cât timp sunt curate. Uneori, dacă bolusul nu a fost șters bine de praful rezultat de la șlefuire au dacă insist cu pensula când aplic apa de lipire, aceasta se poate colora. În sezonul rece încerc să le mențin calde. Am observat că la anumite sortimente de gelatină, când apele de lipire se răcesc foarte mult devin cumva ușor albicioase dar dacă le încălzesc puțin, redevin transparente.
Uneori adaug alcool în apa de lipire pentru a mă asigura că toată suprafața este uniform umezită (alcoolul reduce tensiunea superficială a apei), alteori folosesc numai apă simplă și puțină gelatină în ea. Această alegere este influențată de suprafața pe care trebuie să o auresc, de umiditatea aerului, de cât de uscat este bolusul și cât de mult mă grăbesc. Numai în timp îți poți da seama cum anume să procedezi pentru a fi eficient fără a fi însă încordat. De obicei adaug cel mult 20ml de alcool de 96 de grade la 80ml de apă. De ce adaug alcool în apele de lipire? Știu că mulți poleitori folosesc doar apă și gelatină, fără alcool. Alții folosesc un amestec format din gelatină, apă, țuică și alcool de 96 de grade. Mai sunt și cazuri în care anumiți poleitori folosesc alcool izopropilic. Personal folosesc numai alcool de 96 de grade pentru că este natural și, față de cel izopropilic (toxic) nu am nicio problemă dacă lucrez cu el. În timpul sezonului rece adaug periodic câte o picătură de alcool pentru că el se evaporă mai repede decât apa.
Lipirea propriu zisă. Aurul pe care îl folosesc la această rețetă este aur lipit de o hârtie foarte subțire. Prin urmare trebuie să am grijă cum anume manipulez foițele astfel încât aurul să se lipească integral pe zona cu bolus iar pierderile să fie minime. Mai întâi aplic mai multe straturi de apă de lipire până când am un interval de câteva secunde în care suprafața rămâne umedă însă nu băltită. Urmează aplicarea sistematică a foițelor de aur.
În cazul în care am o distanță de mai multe zile între momentul aplicării bolusului pe grund și cel al auririi, pot aplica câteva straturi de apă curată pentru a crește umiditatea din bolus și grund, în acest fel voi crește intervalul de timp în care voi putea sclivisi(lustrui) aurul cu agata. Aplic apă cu moderație. O pensulă mai puțin încărcată va determina un strat mai subțire care se usucă mai repede, în vreme ce o pensulă foarte încărcată cu apă de lipire va umezi mai bine grundul însă există și posibilitatea de a rămâne mici bălți.
Apoi urmează aplicarea primei ape de lipire. Pensula o țin oblic, nu apăs pe ea ci mai mult o trag delicat. Umezesc de câteva ori, să zicem de patru-cinci ori, apoi lipesc foița de aur. Momentul în care se lipește aurul este unul decisiv, dacă suprafața are zone uscate acolo foița nu se va lipi iar unde este prea umedă, trebuie așteptat mult timp înainte de fixarea și sclivisirea ei.
Când ultimul strat de apă de lipire este aplicat și suprafața este umedă (lucește dar nu băltește) iau foița tăiată pe dimensiune mai dinainte, vin cu ea deasupra zonei umezite și o așez cu grijă. Aici numai experiența te poate învăța cum și când anume să lipești foița. Nu este greu dar este necesară puțină îndemânare. Uneori iau direct foița în mână și vin deasupra locului unde va trebui lipită și o las ușor jos, începând de la o margine. Alteori pot așeza foița de aur pe o foaie de hârtie și să vin deasupra locului unde trebuie lipită si apoi fie să o trag cu o pensulă, fie cu degetul, si o lipesc ușor.
Foita de aur este atrasă de lichid și din acest motiv se poate rupe foarte ușor dacă este manevrată prea lent. De asemenea, pot să apară crăpături, fisuri, chiar lipiri greșite. De obicei încep cu un pătrat aplicat pe colțul ramei, apoi continui într-un sens. La îmbinările dintre foițe este ideal sa vin cu foița următoare fix până lângă marginea foiței precedente. Dacă o depășesc un pic, să spunem un milimetru, nu este o problemă prea mare, dacă este mai mult, atunci s-ar putea să am probleme la sclivisit în sensul că s-ar putea ca această îmbinare să rămână vizibilă. Din acest motiv, când umezesc locul pentru o foiță, umezesc ușor și 1-2mm pe foița vecină. Dacă foița actuală o lipesc la distanță de foița precedentă și apare vizibilă o zonă de bolus, va trebui să peticesc. Iau din nou apă de lipire și lipesc aur tăiat pe măsură. Pot depăși marginile foițelor vecine, dar nu foarte mult pentru că voi munci mult la sclivisirea îmbinărilor.
După ce am așezat o foița cum trebuie, iau cu pensula alcool de 96 de grade și aplic direct pe hârtia pe care a fost lipit aurul astfel încât să fie umedă integral, apoi tamponez cu grijă, folosind mișcări ferme, cu o lavetă pentru ochelari. Dacă foița de hârtie s-a uscat, mai adaug alcool astfel încât să fie umedă integral. Apoi prind de o margine cu o pensetă și dezlipesc având grijă foaia de hârtie. Trag încet și mă asigur că totul este bine lipit. Dacă în timp ce trag observ că se ridică și puțin aur acolo unde ar trebui să fie lipit bine, las puțin înapoi hârtia, apăs cu degetul pe acea zonă și încerc să ridic iar. Dacă tot se desprinde, mai las iar hârtia în jos, adaug puțin alcool, apăs iar, și apoi ridic. Dacă tot se desprinde și risc să stric zona, încerc să ridic foița de hârtie dintr-o altă parte. În timp am ajuns să înțeleg cum anume să ridic. Este o chestiune de răbdare și pricepere. Trebuie să nu mă pierd cu firea, să nu mă enervez și să nu mă grăbesc. Chiar dacă văd că se întâmplă ceva rău, încerc să rămân cât se poate de calm, de atent, de răbdător. Orice se poate repara, dar cele mai multe greșeli se pot evita.
Pentru că fiecare foiță de hârtie pe care este lipit aurul are o margine considerabilă de hârtie, mai înainte de a lipi aurul tai marginile laterale ale hârtiilor, pentru a nu risca să se lipească de bolus. În cazul în care hârtia se lipește, pot să o dezlipesc ușor cu puțin alcool.
După ce am desprins hârtia, la un minut-două, pot tampona cu o lavetă curată și uscată de ochelari. Nu șterg zona ci o tamponez. După aproximativ 5-10 minute, încerc să șterg aurul cu o lavetă de ochelari sau cu o piele de căprioară. Am grijă să elimin aurul nelipit de pe margini. Fie îl îndepărtez cu o pensula moale, cu mișcări ușoare, fie prin ștergere cu o cârpă. Dar am grija să curăț bine cârpa de aurul care se lipește de ea. În timp ce șterg foița de aur observ deja cum aurul prinde un ușor luciu. De asemenea, dacă au fost zone în care nu s-a lipit aurul, acum o să devină vizibil bolusul de dedesubt. Aceste zone, dacă sunt foarte mici, vor fi acoperite de următorul strat de aur, însă, dacă sunt mari atunci se pot petici în același mod în care s-a lipit acest prim strat.
În cazul în care lipesc un singur strat de aur și vreau un efect mai mat, după ce am lipit integral acest prim strat, șterg cu atenție folosind o piele de căprioară sau o lavetă pentru ochelari. Nu apăs prea tare pentru a nu zgâria foița și pentru a păstra un luciu cât se poate de uniform.
După alte 15-20 de minute pot sclivisi ușor această foiță. Mai întâi testez într-o margine și numai dacă suprafața nu este prea umedă continui sclivisirea. Pentru suprafețe mici încep cu agata în formă de colț iar mai apoi continui cu una mai lată. Această sclivisire are ca scop fixarea mai bună a primului strat de aur. Totuși, daca această sclivisire este reușită, atunci și sclivisirea finală va fi mai reușită.
Anumiți poleitori, pentru a crește umiditatea din camera unde poleiesc, au un vas care produce aburi. Eu nu folosesc o astfel de tehnică pentru că în camera unde poleiesc mai am și mobilier de care mai am nevoie și nu vreau să intre umiditatea în el.
Sclivisirea primului strat de aur nu este necesară însă am observat că pe mine mă ajută să elimin petele de gelatină mai ales dacă aurul pe care îl folosesc este mai subțire și are pori. De obicei șterg cu pielea de căprioară sau cu laveta pentru ochelari, aburesc, șterg iar, dau cu agata mai întâi ușor, fără să apăs dar pe măsură ce mă asigur că totul este în regulă, că aurul nu se zgârie și nu sunt scame sau resturi de aur, cresc presiunea. Periodic șterg agata pentru ca nu cumva să fie puțin aur sau o scamă și să se zgârie aurul.

Lipirea celui de al doilea strat de aur

A doua apă de lipire este formată din 1.3ml gelatină 12% și 100ml de apă. Pentru că acum am lipit deja un strat de aur, tensiunea superficială a apei va determina strângerea ei în picături imediat după aplicare. Pentru a preveni acest lucru adaug alcool în apa de lipire. Cel mai adesea a doua apă de lipire va fi alcătuită din 1.3ml gelatină 12% 80ml apă și 20ml de alcool de 96 de grade.
Încerc să nu suprapun îmbinările foițelor de la al doilea strat cu cele de la primul. Dacă o foiță are bule de aer, încerc să apăs ușor cu laveta. Orice mișcare bruscă poate determina ruperea foiței. Dacă am lipit total greșit o foiță, iau alcool cu pensula și îndepărtez foița abia lipită. Încerc să elimin toate resturile de aur. La acest strat, de obicei o singură aplicare a apei de lipire este de ajuns. De obicei, după ce am lipit o foiță, mai lipesc și o a doua foiță și apoi revin și șterg ușor cu pielea de căprioară/laveta microfibre pentru a mă asigura că tot aurul e lipit. Scutur pielea periodic, ca să nu aibă bucăți de aur și să înceapă să zgârie. După două foițe lipite, mă întorc la prima și sclivisesc ușor cu agata. Apoi mai lipesc o foiță, două și apoi încep să sclivisesc. Am grijă să șterg periodic agata pe pielea de căprioară . Dacă agata agață o bucată de aur sau o scamă groasă, aurul se poate zgâria mai ales dacă am viteză la sclivisit. Dacă este nevoie, acum peticesc zonele unde aurul este zgâriat sau unde nu s-a lipit. Aștept o vreme și apoi testez dacă pot face sclivisirea finală. Anumiți poleitori aleg să lipească primul strat de aur peste tot, mai ales la icoane mici, iar apoi stratul al doilea, însă de cele mai multe ori prefer să lucrez pe bucăți mici, să lipesc ambele straturi de aur și să sclivisesc. În acest fel nu sunt stresat dacă trebuie să întrerup poleirea și să o reiau mai târziu sau a doua zi.

Sclivisire finală.

Sclivisirea finală are loc la scurt timp după lipirea celui de al doilea strat. Nu pot da un interval de timp, însă după aproximativ 15 minute pot începe să fac teste într-o margine. Dacă suprafața este încă prea umedă, se pot lua straturile de aur și să se vadă bolusul aplicat, sau pot să apară dâre lăsate de agată, sau resimt o oarecare rezistență la sclivisit. Dacă suprafața este prea uscată și apar reflexe pe aur sau foița de zgârie, cel mai probabil aurul s-a uscat și nu mai poate fi sclivisit. De cele mai multe ori, după aproximativ 30 de minute, într-o regiune cu umiditate moderată, sclivisirea poate începe.

Dacă se sclivisește/lustruiește bine, continui. Dacă este prea moale, mai aștept. Dacă este prea uscat, deci a trecut timpul, fie o las așa (deci am o poleire buna dar nu lucioasă) fie aplic niște alcool mai slab pe aur și poate, poate mai pot sclivisi un pic. Dacă apar dâre care lucesc suspect, înseamnă că a trecut momentul și nu mai am ce să îi fac. Bolusul de sub aur trebuie să fie nici foarte umed, nici foarte uscat. Numai în timp am ajuns să îmi au seama de timpii de lucru. Conținutul de apă din bolus depinde foarte mult de condițiile de umiditate și temperatură. Sclivisirea este realizată prin apăsare ușoară, cu grijă și încet. Dacă bolusul este prea umed și se apasă prea tare, o cantitate mare de gelatină va ieși la suprafața aurului. Pentru a îndepărta acest surplus, procedez așa cum am fost descris mai sus, adică prin aburire, alcool mai slab (18 grade) și sclivisire foarte ușoară. Excesul de gelatină poate să provină și de la grund pentru că soluțiile folosite la bolus pot să înmoaie grundul și cleiul din grund să iasă la suprafața aurului. Trebuie să am multă grijă pentru a obține o suprafață curată și strălucitoare la finalul acestui proces. Dacă aurul se zgârie foarte rău, sau dacă apar defecte, după ce se usucă se poate lua un șmirghel de 2000 și se poate da jos tot aurul apoi se șlefuiește bine, eventual se mai poate aplica o zeamă de bolus, apoi șlefuire cu 2000 și cu șervețelul. Și se reia procesul de lipire a aurului. Am făcut asta de mai multe ori. A fost greu dar a meritat să recunosc faptul că am greșit ceva, că trebuie să îmi asum greșeala și să o repar. De fiecare dată aurul a ieșit mult mai bine.

Citește aici un articol despre cum poleiesc folosind bolus.

Aurirea cu mixtion

Mixtionul este un adeziv pentru foița de aur și poate fi pe bază de ulei, alcool sau apă.

Cel pe bază de ulei îl folosesc mai ales pentru fonduri și are în compoziția lui diferite tipuri de esențe de petrol și anumiți catalizatori care să grăbească procesul de uscare a uleiului. Îl diluez cel mai adesea cu esență de petrol.

Cel pe bază de apă îl folosesc mai ales pentru realizarea asistului (cele mici detalii aurite de pe veșminte). El este o dispersie sintetică, foarte adesea poliacetat de vinil, ce devine potrivită lipirii aurului abia după ce apa s-a evaporat din stratul subțire de mixtion aplicat pe grund. Îl diluez cu apă.

Mixtionul pe bază de alcool presupune evaporarea alcoolului pentru ca dispersia sintetică să dobândească proprietăți adezive. Nu am folosit prea mult acest mixtion și încă nu-mi pot spune părerea despre el.

Pe scurt, etapele auririi cu mixtion sunt următoarele:

Pregătirea grundului. La fel ca în cazul bolusului.

Izolarea suprafeței. Grundul este foarte absorbant și dacă aplic mixtionul direct pe el acesta ar fi absorbit dacă nu total atunci cel puțin parțial. Din acest motiv trebuie să aplic mai întâi un strat izolator de șelac diluat. Șelacul obișnuit este de culoarea ambrei, iar șelacul decerat este supus unui proces care îl face transparent. O concentrație potrivită pentru șelac ar fi de aproximativ 10%. Anumiți poleitori folosesc alcool etilic de origine agricolă iar alții alcool tehnic. Se aplică mai multe straturi, până se observă un luciu uniform format deasupra grundului. Nu trebuie să insist pentru că uneori apar denivelări fie din cauza pensulației șelacului, fie din cauza înmuierii și ștergerii straturilor precedente. Trebuie să am grijă.

Aplicarea mixtionului, fie că îl aplic în starea în care se găsește, fie că îl diluez cu esență de petrol. În cazul în care îl diluez timpul de așteptare scade, iar dacă îl folosesc așa cum este, nediluat, va trebui să aștept timpul menționat pe recipient 3 ore, 12 ore etc. În cazul în care îl diluez suprafața trebuie verificată periodic. În ambele cazuri trebuie să nu uit că mediul ambiant, umiditatea, temperatura, curenții de aer și alți factori vor influența timpul de uscare. Ar trebui să dau un pic de mixtion și în afara suprafeței ce urmează să fie aurită pentru a testa. Ating cu degetul și dacă văd că au rămas urme mai aștept pentru că este încă prea devreme. Dacă nu au rămas urme, trag ușor degetul pe suprafață (dar numai în zona de încercare, altfel pot să pătez mixtionul și aurul o să se vadă urât) și dacă se aude un scârțâit specific, acela este momentul optim. Dacă lipesc aurul prea devreme, acesta devine mat, fără strălucire, iar dacă îl lipesc prea târziu se poate să nu se mai lipească peste tot. Fără îndoială, numai experiența mă învață. Până se usucă mixtionul, fie țin blatul într-o cutie acoperită pentru a nu se lipi scame de el, fie îl așez în picioare cu fața la perete, fie îl așez cu fața în jos după ce, în prealabil, am lipit niște distanțiere pe zonele unde nu este mixtion astfel încât fața icoanei să nu atingă suprafața pe care este așezată.

Lipirea aurului. Pregătesc aurul mai înainte de a începe să îl lipesc. Dacă folosesc aur liber voi avea nevoie de instrumente speciale, cum ar fi un pad din piele de căprioară pe care atât să țin cât și să tai foițele. Un cuțit special pentru foița de aur este indispensabil. Dacă folosesc aur lipit am nevoie în primul rând de o foarfecă foarte bună care să taie perfect, fără să rupă foițele.

În cazul în care icoana are sipet, încep cu marginea acesteia apoi continui cu interiorul. În general încep de sus, din stânga. Cei mai mulți iconari au grijă ca foițele lipite să fie dispuse ca o grilă, marginile orizontale să fie paralele între ele și cele verticale la fel.

Dacă folosesc aur liber am nevoie de o pensulă pentru aurit cu fire lungi. Iau pensula, o dau puțin pe fața sau pe păr cât să ia puțină grăsime, o așez pe foiță, aceasta se lipește de pensulă și apoi o duc și o lipesc pe blat. Dacă folosesc aur lipit, cu multă grijă trebuie poziționate foițele la locul lor. Dacă îmi tremură mâna sau sunt mai stângaci în mișcări, tai o foaie de hârtie un pic mai mare decât foița de aur, o așez sub foiță, vin cu ea deasupra zonei unde o voi lipi și fie o trag ușor cu degetul, fie folosesc o pensulă pentru a o coborî pe mixtion. Nu mă grăbesc. După ce s-a lipit puțin într-un capăt, trag cu foarte multă grijă foaia de hârtie de dedesubt. Apoi apăs cu grijă pe foița de hârtie pe care este lipit aurul după care îndepărtez foița aceasta. Poziționez următoarea foiță petrecând puțin peste foița deja lipită și tot așa până acopăr întreaga suprafață. Apoi mă asigur că aurul este lipit bine. Pot lua o foiță de hârtie pe care a fost lipit aur în prealabil și o așez pe blat, apoi apăs cu grijă folosind puțină vată simplă, sau puțină vată pusă într-o lavetă de șters ochelarii. După ce am lipit foița aștept o vreme, poate câteva ore până când mixtionul este uscat și, folosind o pensulă moale cum sunt cele cu păr de veveriță, elimin surplusul de aur. Trebuie să am multă atenție la modul în care pensulez. Cel mai bine este să elimin surplusul dând cu pensula dinspre interiorul foiței spre margini și nu invers pentru că, în unele cazuri, mici bucăți de foiță se desprind pentru că nu au fost apăsate bine și nu s-au lipit de mixtion. Dacă se desprinde vreun pic și se vede grundul, aburesc ușor și imediat lipesc o foiță mică de au, apăs iar și apoi eliminăm. Pentru aburire pot sufla aer direct cu gura sau pot folosi un pai care mă va ajuta să direcționez aerul mult mai ușor și mai precis.

Uneori, dacă mixtionul este prea uscat și nu apăs bine, în anumite zone aurul nu se lipește. Așa că cel mai bine, când desprind o foiță de hârtie (aurul folosit de mine este cu transfer), o dezlipesc trăgând încet de ea, și dacă observ că se ridică puțin aur unde ar trebui să se fi lipit, atunci las foița jos înapoi și insist acolo apăsând fie cu degetul (dar nu cu unghia) fie cu ceva moale. Dacă la sfârșit rămâne o zonă mică unde nu s-a lipit aurul, după ce desprind foița de hârtie, aburesc ușor acea zonă și încerc iar să lipesc aurul. Dacă tot nu s-a lipit, trebuie să pun puțin mixtion și să aștept timpul necesar. Unii pictori folosesc mixtion pe bază de apă pentru aceste zone mici. Dar, dacă mixtionul nu a fost în faza optimă pentru lipirea aurului, zona poate să rămână mată sau să aibă un alt aspect față de restul fondului. Nu de puține ori, dacă nu am fost suficient de atent, am lipit aurul din nou pentru întreaga icoană. În acest caz, am aplicat un nou strat de mixtion peste cel deja existent și am așteptat cât timp a fost nevoie, apoi am reluat procesul de lipire. Dacă nu am o suprafață izolată bine, nu este o idee rea să dau mai întâi un strat de mixtion și după ce acesta este uscat bine, să aplic un al doilea strat pe care voi lipi foița. Pe toată durata lipirii nu ating suprafața mixtionului pentru că pot rămâne pete care se vor vedea și prin aurul lipit. În timpul lipirii, am grijă la manevrarea foițelor de hârtie, uneori pot zgâria foița deja lipită. Lucru cu aurul cere o atenție și o delicatețe deosebită, fie și numai o răsuflare mai profundă poate distruge o foiță sau o poate face să zboare unde nu ar trebui. Curenții de aer, praful, scamele din aer, strănutul, hainele și mulți alți factori pot influența negativ procesul de aurire. Degetele umede sunt iarăși o problemă pentru anumiți iconari. Dar, orice greutate poate fi trecută cu ajutorul lui Dumnezeu.

După ce am terminat lipirea fondului de aur aștept cel puțin câteva ore și îndepărtez aurul lipit din zonele unde nu este nevoie de el. Anumiți iconari nu îl îndepărtează și preferă să picteze peste el dar nu cred că este cea mai bună alegere, culoarea nu aderă la fel de bine pe suprafața lucioasă a aurului ca în cazul grundului și peste ani se va desprinde. Din acest motiv, elimin surplusul fie prin folosirea cu atenție a unui bisturiu, fie prin ștergerea cu vată înfășurată pe un bețișor și înmuiată în alcool tehnic. De asemenea, înlătur și urmele întărite de mixtion astfel încât, înainte de pictură, suprafața grundului să fie curată. La final degresez cu alcool tehnic.

Citește aici un articol mai vechi referitor la cum auresc folosind mixtionul.

Asistul

În afară de fondul icoanei, aurul mai poate fi utilizat și în cazul realizării anumitor detalii de pe veșmântul Pruncului Hristos, la panglica de pe marginea maforionului Maicii Domnului, la mânecuțe, la evanghelii, la cele trei steluțe care se pictează pe veșmântul Maicii Domnului dar și la alte obiecte sau veșminte.

O primă metodă de realizare a asistului presupune lipirea foiței de aur deasupra unui veșmânt deja pictat. În acest scop folosesc mixtion(acrilic) pe bază de apă, de 15 sau 30 de minute. Acest timp menționat pe ambalajul mixtionului se referă la durata de așteptare înainte de a lipi aurul. În vechime era folosită zeama de usturoi pentru a lipi aurul la detaliile de pe veșminte.

Pași de lucru în cazul asistului cu mixtionul pe bază de apă:

Pictez proplasma sau veșmântul unde va fi aplicat asistul și aștept să se usuce. În cazul în care lipesc aurul pe o mânecuță, să zicem, mai întâi pictez proplasma iar mai apoi umbrele și după ce se usucă bine această zonă aplic direct mixtionul. Dacă doresc adăugarea unui detaliu aurit pe un veșmânt, așa cum sunt steluțele de pe veșmântul Maicii Domnului, mai întâi pictez integral veșmântul, cu toate umbrele și luminile și abia apoi aplic mixtionul.
Într-un recipient, de preferat din sticlă sau din porțelan, torn o cantitate mică de mixtion, câteva picături vor fi de ajuns pentru o icoană de mici dimensiuni. Inițial mixtionul este albicios dar devine transparent după uscare. Din acest motiv uneori poate fi destul de grea observarea urmelor lăsate de pensulă, mai ales în cazul unor linii foarte subțiri așa că pentru mai multă vizibilitate adaug în mixtion puțin pigment roșu, cu o putere bună de acoperire, să zicem un oxid roșu de cadmiu au un oxid roșu de fier. Amestec bine și apoi aplic. Astfel, liniuțele pictate cu mixtion pot fi observate mult mai ușor. Pot adăuga puțină apă cu scopul de a-i crește fluiditatea. Dacă adaug prea multă apă, proprietățile adezive pot să scadă și aurul să nu se lipească uniform.

Dacă mixtionul este expus prea mult timp la aer, apa se evaporă iar el se întărește și nu mai poate fi utilizat.

La aplicarea asistului folosesc o pensulă rotundă, cu vârf ascuțit, care să aibă o precizie mare. În cazul în care vârful pensulei este despărțit în două trei fire nu poate nu o pot folosi cu succes la această etapă. Înmoi pensula în mixtion, șterg bine pe pereții vasului pentru a elimina excesul de lichid, la nevoie îi pot forma vârful pensulei prin ștergerea ușoară pe o hârtie iar apoi se trasez cu foarte multă atenție liniile necesare. Din când în când, să zicem o dată la două-trei minute, spăl pensula prin agitarea ei energică într-un vas cu apă. Dacă nu spăl pensula periodic, mixtionul se va usca și nu va mai putea fi îndepărtat de pe firele de păr ale pensulei.
După ce am trasat toate liniile care urmează să fie acoperite cu aur, aștept evaporarea apei din mixtion. La o atingere ușoară cu degetul, acesta trebuie să se simtă lipicios.
Aplic aurul, fie lipit pe foiță de hârtie fie liber, nelipit. Pot folosi foițe întregi sau chiar resturi de la alte auriri. Trebuie să am grijă la modul în care se manevrez foițele. Se cere atenție și multă răbdare.

Dacă aurul este lipit pe hârtie îl pot manevra mai ușor. Tai o bucată potrivită pentru zona care urmează să fie aurită, întorc cu aurul în jos, îl aduc deasupra zonei de aurit și îl așez ușor pe mixtion, fără mișcări bruște. După aceasta apăs cu degetul pe foița de hârtie pe care a fost lipit aurul. Apăs potrivit de tare, pe întreaga zonă apoi și apoi prind hârtia de un colț și o ridic încet. În cazul în care observ că nu s-a lipit uniform, las hârtia la loc și o mai apăs până se lipește. Dacă tot nu se lipește în acea zonă, aburesc puțin și apoi încerc iar. De cele mai multe ori această aburire ajută.

Dacă folosesc aur liber, acesta poate fi manipulat fie cu o pensulă lată pentru aurire, fie cu ajutorul unei foi de hârtie. Dacă aleg să folosesc pensula, o ating puțin de față sau de dosul mâinii (pe care în prealabil am dat cu cremă) apoi iau cu grijă foița de aur și o așez pe zona unde am aplicat mixtionul. În cazul în care folosesc la manipulare o bucată de hârtie, aceasta trebuie să fie curată și puțin mai mare decât o foiță de aur întreagă. Așez aurul cu grijă pe ea, îl aduc deasupra zonei unde va fi lipit și cu ajutorul unei pensule cu pămătuful moale îl trag ușor până când aurul atinge puțin mixtionul, apoi trag încet foaia de hârtie iar foița de aur se va lipi pe mixtion. După ce am tras foaia de hârtie, apăs aurul ușor cu puțină vată sau cu o cârpă de microfibre.

În timpul manevrării aurului încerc să evităm să expir mai profund, să tușesc sau să strănut pentru că orice curent de aer va face ca foițele de aur fie să se șifoneze sau chiar să „zboare” în zone nedorite.

Uneori, dacă a trecut prea mult timp de când am aplicat mixtionul, pot aburi cu gura acea zonă pentru ca mixtionul să-și recapete proprietățile adezive. Cel mai simplu este să folosesc un pai prin care să suflu cu gura aer cald care va conține suficienți vapori de apă ce vor ajuta la lipirea aurului. În cazul în care a trecut prea mult timp de la aplicarea mixtionului, sau în cazul în care mixtionul a fost prea slab, va trebui să pictez iar toate liniile și formele asistului.

După ce am lipit și am presat suficient de bine aurul, pot trece la îndepărtarea surplusului. Mai întâi folosesc o pensulă cu un pămătuf stufos, foarte moale așa cum este cea din păr de veveriță. Pensulez ușor căutând să îndepărtez cât mai mult aur nelipit. Aceste mici bucățele de aur le păstrez într-o cutie de carton și le pot folosi fie la repararea unor zone unde s-a zgâriat aurul, fie la asistul unei alte icoane. Inevitabil, din cauza emulsiei grase folosită la pictură, aurul se va lipi și în alte zone unde nu aș vrea. Folosesc guma plastică pentru a îndepărta acest aur aparent lipit. Iau puțină gumă plastică și o rulez deasupra asistului până când tot surplusul este preluat de gumă.
În cazul în care observ omiterea auririi unei linii sau a unei zone, pot folosi puțin mixtion, aștept până când acesta devine lipicios și apoi lipesc aurul. Dacă a fost lipit aur unde nu trebuia sau o linie este mai groasă decât trebuia, cu multă grijă folosesc un bisturiu pentru a elimina surplusul și apoi pot folosi culoarea proplasmei pentru a acoperi zonele unde se vede grundul.
Foarte mult m-au ajutat exercițiile repetate, fie pe hârtie fie pe blaturi de încercare.

A doua metodă de realizare a asistului presupune lipirea foiței de aur direct pe grund mai înainte de pictarea veșmântului. Liniuțele subțiri ale asistului le voi realiza prin zgârierea proplasmei astfel încât aurul lipit dedesubt să devină vizibil.

După ce realizez desenul pe blat, identific zonele unde va fi asistul și lipesc foiță de aur cu bolus. Dacă vreau să realizez asist pe o mânecă, aproape sub toată mâneca voi lipi aur astfel încât în urma zgârierii proplasmei să rămâne liniuțe strălucitoare.
Urmează pictarea proplasmelor dar cum suprafața aurului este foarte alunecoasă și culoarea se prinde greu, voi aplica peste aur un strat de șelac diluat și abia apoi voi picta proplasmele. Aștept până ce culoarea se usucă și abia apoi trec la pasul următor.
Cu ajutorul unei scobitori suficient de ascuțită voi zgâria culoarea având în minte forma finală pe care trebuie să o aibă asistul. Pentru ca această metodă să reușească într-un chip mulțumitor, realizarea asistului trebuie să o fac la cel mult câteva zile de la pictarea proplasmei și nu trebuie să apăs prea mult pe scobitoare, pentru a nu zgâria aurul. În cazul în care s-a zgâriat o suprafață mai mare decât trebuia, pot repara folosind puțină culoare.

Un avantaj al acestei tehnici este acela că în cazul lipirii aurului cu bolus, asistul va străluci mult mai mult decât în cazul lipirii lui cu mixtion. Un dezavantaj destul de important este acela că stratul de culoare, dacă este prea gros sau are prea multă emulsie în el, poate crăpa și chiar se poate exfolia în timp. De asemenea, pentru că acest strat de culoare poate fi îndepărtat ușor în urma unei atingeri din greșeală, anumiți autori recomandă aplicarea peste culoare a unui strat de șelac foarte diluat, sau un strat de clei foarte slab.

Numai experiența poate aduce rezultate mulțumitoare în această tehnică.