În decursul secolelor, metodele și instrumentele au variat însă rezultatele au fost asemănătoare. O rețetă reprezintă exprimarea experienței pe care o persoană o are la un moment dat și în anumite condiții. Prin urmare, o rețetă scrisă nu are cum să cuprindă în ea întreaga experiență pe care cineva o poate avea observând o altă persoană care poleiește. Poți exprima cantitățile și pașii, dar nu poți cuprinde în scris nici mișcările poleitorului și nici reacțiile rapide pe care acesta le are funcție de rezultate. Pe cât de mult se deosebește cea mai clară fotografie a unui măr de un măr adevărat, tot la fel de mult se deosebește o rețetă scrisă de bolus de o experiență a poleirii. Da, poți învăța cum arată un măr văzând o fotografie, dar nu vei simți niciodată mirosul lui și nici nu vei putea să îl atingi, cu atât mai puțin să îl mănânci.
Videoclipurile și textele care urmează nu constituie un curs de poleire ci sunt fragmente din experiențele pe care le-am avut în trecut. Prin urmare, sunteți un fel de spectatori. Mai mulți cititori și-au dorit acest lucru și iată că a venit momentul.
În primul rând, de unde a pornit totul? De ce am vrut să învăț să poleiesc cu bolus?
Prima dată am văzut o poleire cu bolus în anul 2010, la Mănăstirea Putna. Mi-am notat toți pașii, mi-am notat toate informațiile. La câțiva ani am început să îmi cumpăr treptat instrumentele necesare și am început să fac teste. Primele teste au fost făcute cu bolus praf și clei de iepure. Am avut rezultate încurajatoare dar numai pe suprafețe mici și foarte mici.
Însă de câțiva ani, vrând nevrând, am fost silit de împrejurări să ajung la o concluzie cu privire la toate informațiile pe care le aveam. Așa că am trecut la teste multiple, am citit toate referințele la care am avut acces, am comparat matematic toate rețetele pe care le aveam din cărți sau de la prieteni și așa (cred) că am ajuns la niște concluzii. Fără îndoială, nu sunt concluziile finale ci concluziile unui subcapitol din viața mea.
Care au fost primele rețete la care am avut acces?
- Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine.
Dionisie vorbește despre niște amestecuri formate din bolus, ocru galben de Constantinopol, miniu de plumb, lumânare de seu, hârtie arsă, argint viu, săpun, albuș de ou, chinovar, fiere de bou, caolin, pământ de Siena, ceară de albine, clei… Pe scurt, un mic haos pentru un cititor contemporan. Pe de o parte, de unde să cumpăr aceste ingrediente, pe de altă parte, cum să procedez cu ele? Bineînțeles am citit dar nu am purces la lucru. Tot ce mi s-a părut interesant a fost faptul că el recomanda să faci desenul cu un cărbune, să faci incizia cu un ac, să aplici două-trei straturi de bolus și apoi să torni rachiu cu ibricul pe icoană, dar cu grijă să nu se înmoaie ipsosul și apoi să lipești aurul.
2. Monahia Iuliania, Truda iconarului.
Aici limbajul (de exemplu: lăbuță, unt topit, colț de lup, țire) și lipsa unei clarități în pașii pe care trebuia să îi urmez m-au cam descumpănit.
3. Daniel Thompson, Practica picturii în tempera.
În cele din urmă am găsit cartea lui Thompson. Cred că este cartea pe care am citit-o de cele mai multe ori și de fiecare dată când o recitesc găsesc ceva nou și util. La început mi s-a părut prea simplă dar așa se întâmplă cu neștiutorul: are impresia că le știe pe toate. Daniel Thompson descrie în detaliu pregătirea în vederea poleirii și oferă sugestii extrem de valoroase. Referitor la rețetă, el sugerează 15g de gelatină la 300ml de apă. Prima dată se aplică un fel de amorsă formată din patru-cinci lingurițe de lichid la o linguriță de bolus. După aceasta, amestecul final de bolus trebuie să arate ca „o cremă relativ groasă, nu ca o pastă ci ca o smântână care va picura de pe pensulă în picături mari.” El continuă și spune: „proporția exactă nu contează în realitate”. „Este mai bine să îl ai mai subțire decât prea gros”. Gelatina topită trebuie să fie lichidă iar dacă s-a închegat, trebuie încălzită puțin. Apoi se aplică cel puțin patru straturi, dar cel mai prudent este să se aplice între șase și opt straturi.
Acum, după câțiva ani de experiențe, îmi dau seama că toți acești autori aveau dreptate și fiecare spune lucruri foarte interesante însă greu accesibile unui începător.
În ultimii ani am primit de la diferiți colegi mai multe rețete de poleire. Fiecare are proveniența ei. Despre unele se afirmă că aparțin unor ateliere de pictură ale unor mănăstiri mari de la noi, unor pictori cunoscuți sau, în cazul câtorva, că ar veni de la Muntele Athos. Foarte greu se poate dovedi adevărata proveniență a unei rețete.
Fără a intra în prea multe detalii, voi menționa faptul că am analizat 14 rețete (din care am testat șapte): șapte erau pentru aur lipit, șase pentru aur liber și una pentru ambele tipuri de aur și se foloseau între 3 și 6,5 grame de gelatina la 100ml de apă și între 12 și 55 de grame de bolus.
În urma aducerii rețetelor la un numitor comun (100 ml de apă), am ajuns la concluzia că cel mai adesea soluția de bolus este formată din 3 grame de gelatină, 100 ml de apă și 35 de grame de bolus. Din acest amestec se aplică aproximativ 10 straturi. Pentru apa de lipire se folosește o soluție de gelatină 4%. Din această soluție se utilizează între 1,5 și 3,5 ml la 100 de ml de apă. Unele rețete folosesc doar apă, altele folosesc apă și alcool.
După această introducere și scurt istoric al cercetărilor mele, aș vrea să vă povestesc despre o rețetă la care am tot făcut adaptări în ultimii trei ani. Când am primit-o de la o cunoștință, mi s-a spus că ar fi de la Muntele Athos, dar cine poate ști cu exactitate de unde este?
Fără a face o introducere sau vreun scurt istoric al cercetărilor mele, aș vrea să vă povestesc despre o rețetă la care am tot făcut adaptări în ultimii trei ani. Când am primit-o de la o cunoștință, mi s-a spus că ar fi de la Muntele Athos, dar cine poate ști cu exactitate de unde este?
Care sunt pașii de lucru pe care îi urmez?
1. Îmi aleg modelul pe care urmează să pictez. Încerc să îl înțeleg. Îmi caut modele asemănătoare și le analizez. Realizez desenul direct pe blat sau îl copiez.
2. Îmi pregătesc toate materialele și instrumentele de care voi avea nevoie. Mă ajută foarte mult să am toate obiectele pe lângă mine.
Pregătirea bolusului și a gelatinei tehnice
3. Cântăresc 100 ml de apă pentru soluția de bolus. Folosesc un cântar de bucătărie. Deschid cântarul, așez borcanul, dau cântarul la 0, apoi adaug apa. Știu, ar trebui să fie 97de ml de apă.
4. Cântăresc gelatina pentru soluția de bolus. Folosesc un cântar pentru bijuterii pentru că are mai multă precizie. De obicei iau o bucată de hârtie și îi îndoi marginile pentru a cântări gelatina pe ea și nu direct pe cântar. Adaug 3 grame de gelatină și o las la înmuiat până când aceasta se umflă (ideal peste noapte), apoi o dizolv la bain-marie.
5. După ce toate granulele de gelatină s-au înmuiat, așez într-un vas metalic o bucată de scândură (sau mai multe hârtii) și pe aceasta așez borcanul cu gelatină. Încălzesc la aragaz până când temperatura lichidului din borcan ajunge undeva spre 40 de grade. În acest timp amestec bine. Cu toate că soluția de gelatină rezistă până pe la 57°C, de obicei nu o las să se încălzească atât de mult. Dacă soluția ar fi încălzită prea mult, gelatina și-ar pierde din puterea de lipire. Ca idee, apa din vasul metalic este mai ridicată cu câteva grade față de soluția din interiorul borcanului.
6. Cântărire bolus. Pentru a nu murdări cântarul, tai o bucată de folie pe care așez bolusul de cântărit.De cele mai multe ori adaug 35 de grame de bolus, însă uneori adaug mai puțin, alteori mai mult, să spunem că folosesc intervalul 30-40 de grame de bolus.
7. Pentru a scoate bulele de aer din borcanul cu bolus, îl lovesc ușor de masă însă am grijă să nu îmi sară în ochi.
8. Amestecarea bolusului.
Bolusul este cumpărat deja amestecat cu apă. Din păcate, acest fel de bolus umed conține în afară de argilă și pigmenți, aditivi și conservanți. Adaug bolusul la soluția de gelatină de mai sus apoi amestec bine cu o pensulă mai proastă. Mențin soluția caldă dar nu fierbinte. Soluția de bolus poate fi utilizată și imediat după obținere, doar că trebuie amestecat bine.
9. Strecurare bolus. În cazul de față am doar o parte din soluția de bolus, restul se află la frigider. Am un vas cu apă caldă în care țin vasul cu bolus. Iau bolusul cu o seringă și îl strecor. Pentru mine este cea mai eficientă metodă în cazul unor cantități mici pentru că pierderile de bolus sunt minime. Strecor folosind fie o sită foarte deasă, cum sunt cele de la filtrele de cafea, fie o pânză deasă. Pânza mică de aici este de la un filtru pentru vopsea auto.
10. Întodeauna după toate operațiunile spăl pensula. Nu îmi doresc să se usuce bolusul pe ea și apoi să îmi apară mici bucăți în soluția finală.
11. Cântăresc gelatina pentru apele de lipire. Îmi pregătesc puțină gelatină 12% pentru apele de lipire. Nu îmi pregătesc multă pentru că îmi rămâne. O variantă bună este să adaug 1.2g gelatină la 8,8ml de apă.
12. Topesc gelatina aceasta la fel ca gelatina pentru bolus.
Pregătirea suprafeței care urmează să fie aurită.
13. După ce am făcut desenul sau după ce am îndreptat desenul transpus, incizez conturul suprafețelor care urmează să fie aurite. Această incizie mă ajută să știu unde trebuie să lipesc aur. De cele mai multe ori, incizia este vizibilă, dar dacă nu apăs suficient pe varful de compas sau poate aplic prea multe straturi de bolus, incizia poate să nu mai fie vizibilă.
14. Desprăfuiesc cu atenție tot blatul iar apoi am grijă să degresez cât de bine pot. Pun alcool tehnic pe vată/cârpă și insist de mai multe ori. Orice urmă de grăsime poate duce la exfolierea bolusului.
15. Dacă urmează să poleiesc o zona unde voi avea asist, atunci mai întâi pun un prosop sau o piele de căprioară pe zonele unde deja am aur. În acest fel diminuez riscurile de a păta, murdări, zgâria etc. 1
16. De la caz la caz, uneori aplic bandă adezivă pe margine pentru a-mi fi mai ușor la curățat suprafața aurită, alteori aplic bolusul direct, fără să fi lipit bandă. Încerc să fiu atent când tai banda adezivă. Unele obiecte, dacă nu sunt manevrate cu atenție pot provoca tăieturi serioase. Lipirea benzii adezive este o metodă bună de a evita pierderea timpului cu îndepărtarea bolusului aplicat în afara zonelor care trebuie aurite. Dar, înainte de a lipi banda, întotdeauna degresez bine blatul cu alcool tehnic și ori de câte ori am suspiciunea că am atins o zonă unde va fi aplicat bolusul.
17. Pentru a fi sigur că nu pătez canturile blatului, obișnuiesc să lipesc bandă adezivă. După ce termin șlefuit, îndepărtez această bandă altfel risc să rămână pete de lipici.
18. Uneori așez o hârtie albă în jurul zonei de dat cu bolus. În acest fel sunt sigur că nu voi pictura din greșeală bolus pe altă zonă a blatului.
Aplicarea bolusului.
19. Folosesc o pensulă moale, din păr natural, lată. Întotdeauna umezesc pensulele din păr natural înainte de a lucra cu ele. Dacă nu le umezesc, risc să stric firele de păr.
20. Când iau bolus din borcan, șterg pensula de surplusul de bolus chiar de peretele vasului. În cazul în care pensula ar fi prea plină, risc să creez niște mici bălți de bolus. Aceste zone s-ar usca mult prea greu față de zonele din împrejurimi.
21. Urmează aplicarea bolusului. Aplic mai multe straturi, totul este legat de suprafața grundului. Dacă am un grund denivelat sau poate cu zgârieturi, aplic mai multe straturi, uneori chiar și mai mult de 15. Pot să aplic și mai puține straturi, important este ca în urma șlefuirii, întreaga suprafață a blatului să fie acoperită cu bolus. De cele mai multe ori șlefuiesc manual suprafețele, dar dacă aș folosi o mașină de șlefuit, atunci aș aplica mult mai multe straturi ca să am de unde șlefui.Dacă am un grund perfect drept, aplic doar câteva straturi, până în zece.
Straturile de bolus le dau ușor vibrate, pentru mine este cea mai bună variantă. Alți poleitori dau alternativ un strat pe verticală și unul pe orizontală, chiar și încrucișat.
Când aplic straturile de bolus, țin borcanul cu bolus în apă caldă iar lângă mine am un pahar cu apă în care spăl pensula după fiecare strat. În acest fel mă asigur că bucăți întărite de bolus nu vor cădea pe bolusul abia aplicat.
Ar fi de notat că obișnuiesc să șlefuiesc după câteva straturi de bolus. În acest fel îmi va fi mai ușor la șlefuirea finală. De obicei folosesc șmirghel numărul 800 sau 1000. Aceste șlefuiri intermediare îmi arată dacă am zone cu probleme, să zicem o zonă în care grundul este denivelat și unde la șlefuire se pierde tot bolusul. Acolo va trebui să șlefuiesc mai ușor și mai cu grijă. Fiecare strat de bolus trebuie să fie complet uscat înainte de aplicarea stratului următor.
Anumite persoane care locuiesc în zone ale pământului unde umiditatea este excesivă, probabil că un foehn cu aer rece ar ajuta. Dar pe mine nu mă ajută pentru că umiditatea nu este atât de mare.
22. După ce am terminat de aplicat un strat, spăl pensula. Dacă este prea murdară, pot să folosesc și un șervețel. Dar întotdeauna încerc să mă port cu atenție față de firele de păr ale pensulei.
23. Aplic și alte straturi de bolus. Uneori îmi notez câte straturi aplic. Alteori sunt atent doar la cum arată suprafața finală. Sunt atent la scame. Eu le îndepărtez după ce se usucă stratul de bolus.
24. Inevitabil, pentru că mențin bolusul în apă caldă, apare procesul de evaporare a apei din el. Prin urmare, din când în când adaug câteva picături de apă în bolus. Dacă nu adaug, noile straturi vor avea o concentrație mai mare de gelatină decât precedentele și pot să apară probleme.
Slefuirea.
25. Cu toate că bolusul pare să aibă o suprafață plană, totuși el are nevoie de multă șlefuire.
26. Înainte de a începe să șlefuiesc bolusul analizez suprafața în lumină razantă. În acest fel identific eventualele zone cu probleme și acolo voi avea mai multă atenție.
27. Acum îndepărtez banda adezivă.
28. În cazul în care apare o diferență de nivel între grund și bolus, ca urmare a folosirii benzii, folosesc un bisturiu pentru a teși marginile suprafeței unde am aplicat bolusul.
29. Tai șmirghelul în bucăți mai mici care sunt mai ușor de manevrat. Având în vedere că aces tip de șmirghel este rezistent la apă, uneori notez pe fiecare bucată ce granulație are și, la nevoie, pot spăla și refolosi cel puțin încă o dată aceste bucăți. Mai ales când șmirgheluiesc marginile unui sipet, obișnuiesc să rotunjesc colțurile bucăților de șmirghel. În acest fel previn o parte din zgârieturile ce pot să apară
30. Urmează șmirgheluirea efectivă la care folosesc mai ales șmirghel de 800, apoi 1000, 1200, 1500, 2000. În cele din urmă, voi lustrui suprafața cu un servețel de hârtie sau cu o cârpă de in.
Dacă aș folosi o mașină de șlefuit, aș folosi viteze mici și aș avea grijă la canturi, la sipet, la margini, la denivelări.
Uneori verific cât de mult am șlefuit folosind iarăși lumina razantă. Bolusul șlefuit are o nuanță mai închisă iar eventualele locuri neșlefuite sunt mai deschise la culoare.
Periodic schimb poziția bucății de șmirghel pe care o am în mână. Dacă șmirghelul este prea plin, se creează niște pete lucioase care pot să zgârie luciul final.
Unii poleitori folosesc o pensulă specială din păr de porc pentru lustruire, dar nu o folosesc atât de des.
Înainte de primul strat de aur.
31. Adeseori mi se întâmplă ca fix la ultimul strat să fac niște zgârieturi fine cu marginile de la șmirghel sau pentru că într-o zonă am apăsat mai tare. O metodă care am văzut că a dat roade pentru mine este aceea de a aplica un strat de bolus foarte diluat pe care îl șlefuiesc la final numai cu un șervețel sau cu o cârpă. Bolusul îl diluez destul de mult, poate chiar mai mult de 1:1 cu apă. Îl aplic în strat foarte subțire, cu pensula din păr natural, încerc să nu suprapun pensulațiile. Aștept să se usuce bine (de obicei se usucă în câteva secunde) apoi îl lustruiesc. La nevoie repet operațiunea. Încerc să am grijă să nu îmi cadă vreun strop pe bolus, sau să nu insist undeva și apoi să am diferențe la timpii de uscare.
32. O metodă ușoară de sclivisire finală este cu șervețelul. Folosesc șervețele din hârtie mai rezistentă, nu din acelea care se dezintegrează în mână. Îl rulez cu grijă, dar totuși este destul de flexibil. Am grijă la colțuri ca nu cumva să zgârii cu ele. Când se înroșește partea pe care o folosesc, o schimb. Și tot așa.
33. Înainte de a începe să lipesc aurul, obișnuiec să îmi tai foițele. În acest fel economisesc timp, mai ales dacă le tai cu o zi înainte. Le tai având în minte o marjă de câțiva milimetri. Încep prin a-mi tăia foițele de aur de care am nevoie pentru ramă și apoi pentru interior. De obicei tai și marginile de hârtie ale foițelor pentru a mă asigura că nu se lipesc de bolusul umed. Din păcate există și aur mai puțin bun. Aici aveți câteva exemple. În primul rând foițele sunt prea subțiri și au multe găuri prin care iese geletaina și se lustruiește aurul mai greu.
Prima apă de lipire și primul strat de aur.
34. Mai întâi îmi pun în recipiente mici puțin alcool de 96 de grade și alcool mai slab, de 18 grade. Uneori folosesc țuică, alteori folosesc tot alcool de 96 de grade. Depinde de situație și ce fel de alcool am la dispoziție.
35. Prima apă de lipire.
Gelatină pentru apele de lipire, concentrație 12%: 1.2g de gelatină: 8.8ml de apă. Prima apă de lipire: 3ml gelatină 12%, 80ml apă și 20ml de alcool de 96 de grade. A doua apă de lipire: 1.3ml gelatină 12%, 80ml apă și 20ml de alcool de 96 de grade. Pentru o icoană mică nu are rost să pregătesc cantități atât de mari, prin urmare poate că îmi pregătesc numai 3-4ml de gelatină 12% si poate numai 20-30ml de apă de lipire. Gelatina poate să reziste până la o săptămână înainte de a începe să se strice. Apele de lipire eu le mențin calde și din când în când mai adaug câte un strop de alcool. La câteva ore le schimb.Dacă apele se răcesc, ele devin cumva ușor albicioase dar când le încălzesc, redevin transparente. De asemenea, când se murdărește apa de lipire, o schimb. Periodic adaug câteva picături de alcool pentru că el se evaporă mai repede decât apa.
Mai am nevoie de termometru, de soluția sursă de gelatină (pe care o păstrez la frigider și deja este ca un jeleu), o lumânare pe care o voi folosi la topirea gelatinei și o seringă cu ajutorul căreia voi măsura cantitățile. Iau puțină gelatină în linguriță și vin cu ea deasupra flăcării, cam la câțiva centimetri și aștept până lingurița se încălzește dar nu frige. Gelatina se va topi încet apoi iau lichidul cu seringa și o transfer cu grijă în apa de lipire. Încerc să nu supraîncălzesc lingurița pentru că gelatina ar putea să își piardă puterea de lipire. Instrumente de care am nevoie la aurire: foiță de aur lipită, agate (una ca un colț și alta mai lată), un vârf ascuțit (cum este cel de la compas), pensetă, gumă plastică, foarfecă pe care o folosesc NUMAI pentru aur (în acest fel mă asigur să nu am lipici pe ea sau că nu taie inegal) și o pensulă din păr de veveriță pe care o folosesc la îndepărtarea surplusului de aur sau la manevrarea foițelor de aur ce urmează să fie lipite.
36. De ce adaug alcool în apele de lipire? Știu că mulți poleitori folosesc doar apă și gelatină, fără alcool. Alții folosesc un amestec format din gelatină, apă, țuică și alcool de 96 de grade. Mai sunt și cazuri în care anumiți poleitori folosesc alcool izopropilic. Personal folosesc numai alcool de 96 de grade pentru că este natural și, față de cel izopropilic (toxic) nu am nicio problemă dacă lucrez cu el. Adaug alcool pentru că alcoolul reduce tensiunea superficială a apei. În acest fel apa rămâne întinsă uniform mai mult timp.
37. Lipirea primului strat Aici este un punct deosebit de important. Bolusul se umezește de câteva ori, poate chiar de patru-cinci ori apoi lipesc aurul. Suprafața este umedă uniform când lipesc aurul însă nu am o baltă de apă (așa cum este de obicei în cazul foitei libere. Mult timp nu am înțeles aici care este momentul, cum îmi dau seama de el și cum anume pot să lipesc aurul cât mai bine. Dacă poleirea ar avea loc în aceeași zi cu aplicarea bolusului, fără îndoială grundul ar fi deja mai umed. Dar cum poleirea are loc a doua zi sau poate chiar la câteva zile, atunci este nevoie de mai mai multă apă de lipire pentru a reuși să ajung în faza în care suprafața este umedă complet și foita se poate lipi bine. Uneori umezesc bolusul aplicând câteva straturi de apă simplă. Această umezire ajută mult la sclivisirea/lustruirea finală. După ce aplic primul strat de apă de lipire, aceasta este absorbită aproape imediat, dar anumite zone rămân umede un pic mai mult timp în vreme ce altele sunt uscate 100%. Contează mult și cât de încărcată este pensula cu apă de lipire. O pensulă mai puțin încărcată va determina un strat mai subțire care se usucă mai repede, în vreme ce o pensulă foarte încărcată cu apă de lipire va umezi mai bine grundul însă există și posibilitatea de a rămâne mici bălți. La început așteptam uscarea totală a unui strat înainte de aplicarea următorului însă acum umezesc o dată, aștept puțin până când apa începe să se evapore, și cu mișcări delicate mai aplic un strat. Pensula o țin oblic, nu apăs pe ea ci mai mult o trag delicat. În acest fel, luciul bolusului nu se pierde și nu se creează dâre. Pe urmă continui să aplic apa de lipire până când suprafața bolusului este umedă complet și în interval de câteva secunde, să spunem până la 5 secunde, rămâne umedă. Uneori am aplicat 4-5 straturi de apă de lipire, alteori mai multe. Dacă aplic prea multe straturi, automat crește cantitatea de gelatină și sclivisirea poate dura mai mult. Dacă suprafața nu are apă suficientă, sclivisirea trebuie făcută mult mai repede și uneori nu se ajunge la acel luciu dorit. Când ultimul strat de apă de lipire este aplicat și suprafața este umedă (lucește dar nu băltește) iau foița tăiată pe dimensiune mai dinainte, vin cu ea deasupra zonei umezite și o așez cu grijă. Aici numai experiența te poate învața cum și când anume să lipești foița. Nu este greu dar este necesară puțină îndemânare. – Pot lua foița în mână și vin direct deasupra locului unde va trebui lipită și o las ușor jos, începând de la o margine. – Pot lua o foaie de hârtie, așez foița de aur pe hârtie și vin deasupra locului unde trebuie lipită si apoi fie o trag cu o pensulă, fie cu degetul, si o lipesc ușor. – Foita de aur este atrasă de lichid și din acest motiv se poate rupe foarte ușor dacă este manevrată prea lent. Pot să apară crăpături, fisuri, chiar lipiri greșite. Încerc să nu mă descurajez, așa cum o făceam la început. – De obicei încep cu un pătrat aplicat pe colțul unei rame, apoi continui într-un anumit sens. La îmbinările foițelor este ideal sa vin cu foița actuală fix până lângă marginea foiței vecine. Dacă o depășesc un pic, să spunem 1mm, nu este o problemă prea mare, dacă este mai mult, atunci s-ar putea să am probleme la sclivisit. Din acest motiv, când umezesc locul pentru o foiță, umezesc ușor și 1-2mm din foița vecină. Dacă foița actuală o lipesc la distanță de foița precedentă și apare vizibilă o zonă de bolus, va trebui să peticesc. Iau din nou apă de lipire și lipesc aur pe măsură. Pot depăși marginile foițelor vecine, dar nu foarte mult pentru că voi munci mult la sclivisirea îmbinărilor. – După ce am așezat foița cum trebuie, iau alcool de 96 de grade și aplic direct pe hârtie, să fie umedă integral, apoi apăs cu grijă cu o lavetă pentru ochelari și încerc să tamponez cu ea, cu mișcări ferme. Apoi, dacă foița de hârtie s-a uscat, mai adaug alcool astfel încât să fie umedă integral. Și de la o margine încerc să dezlipesc foaia de hârtie. Pot folosi o pensulă uscată, un vârf de compas, ceva ascuțit însă am grijă să nu zgârii bolusul deja aurit și nici pe cel care urmează. Înainte de a lipi o foița de aur tai marginile laterale ale hârtiei, pentru a nu risca să se lipească de bolus. În cazul în care hârtia se lipește, pot să o dezlipesc ușor cu puțin alcool și cu o pensulă. – Trag cu grijă foița de hârtie pe care o pot prinde cu o pensetă. Trag încet și mă asigură că totul este bine lipit. Dacă în timp ce tragi observ că se ridică o zonă de aur, las puțin înapoi hârtia, mai apăs cu degetul pe acea zonă și încerc să ridic iar. Dacă tot se desprinde, mai las iar hârtia în jos, adaug puțin alcool, apas iar, și apoi încerc să ridic iar. Dacă tot se desprinde și risc să stric zona, încerc să ridic foița de hârtie dintr-o altă parte. În timp am ajuns să înțeleg cum anume să ridic. Este o chestiune de răbdare, atenție și pricepere. Trebuie să nu mă pierd cu firea, să nu mă enervez și să nu mă grabesc. Chiar dacă văd că se întampla ceva rău, încerc să rămân cât se poate de calm, de atent, de răbdator. Orice se poate repara, dar cele mai multe greseli se pot elimina cu răbdare sau cel putin se pot diminua. – Dupa ce am desprins hârtia, la un minut-două, pot tampona cu o lavetă curată și uscată de ochelari. Nu șterg zona ci o tamponez. – După vreo 5-10 minute, încerc să șterg aurul cu o lavetă de ochelari sau cu o piele de căprioară. Am grijă să elimin aurul nelipit de pe margini. Fie îl îndepărtez cu o pensula moale, cu mișcări ușoare, fie prin ștergere cu o cârpă. Dar am grija să curăț bine cârpa de aurul care se lipește de ea. – În timp ce șterg foița de aur observi cum aurul prinde un usor luciu. De asemenea, dacă au fost zone în care nu s-a lipit aurul, acum o să devină vizibil bolusul de dedesubt. Aceste zone, dacă sunt f mici, se pot acoperi bine la următorul strat de aur, sau, daca sunt mari atunci se pot petici în acelasi fel în care s-a lipit acest prim strat. – După vreo 15-20 de minute, se poate sclivisi ușor această foiță. Ideal este să testez într-o margine și apoi să continui. Pentru zone mici, eu folosesc agata ca un colț, apoi pe cea lată. Nu insista, această sclivisire are ca scop fixarea mai bună a primului strat de aur. Totusi, daca această sclivisire este reușită, atunci și sclivisirea finală va fi mai reușită. In timp ce sclivisesc șterg cu laveta periodic agata și aurul sclivisit. – Probabil că după o altă vreme, să spunem după mai mult de 20 de minute, se mai poate încerca pentru o sclivisire și mai intensă, cu mai multă presiune. Dar mereu testez înainte și mă opresc la timp dacă observ ceva în neregulă. Uneori, pentru a fi mai ușor, încălzesc apa din vasul în care țin apele de lipire cu un termoplonjor, alteori merg la aragaz. Nu contează sursa de căldură. Anumiți poleitori, pentru a crește umiditatea din camera unde poleiesc, au un vas care produce aburi. Eu nu folosesc un astfel de vas pentru că în camera unde poleiesc mai am și mobilier de care mai am nevoie și nu vreau să intre umiditatea în el.
38. Sclivisirea primului strat nu este necesară însă eu am observat că pe mine mă ajută să elimin petele de gelatină mai ales dacă aurul meu este mai subțire și cu pori. De obicei șterg cu pielea de căprioară sau cu laveta pentru ochelati, aburesc, șterg iar, apoi dau cu agata ușor, apoi tot mai apăsat. Periodic șterg agata pentru ca nu cumva să fie puțin aur sau o scamă și să zgârie aurul.
A doua apă de lipire și al doilea strat de aur.
39. Așa cum am spus și mai sus, a doua apă de lipire este formată din 1.3ml gelatină 12%, 80ml apă și 20ml de alcool de 96 de grade. A doua apă de lipire, dacă rămâne fără alcool (din cauza evaporării), în momentul în care este aplicată pe aur se observă cum apa se „strânge”, dar câteva picături de alcool rezolvă această situație. Încerc să nu suprapun îmbinarile foițelor de la al doilea strat cu cele de la primul. Dacă o foiță are bule de aer, încerc să apăs ușor cu laveta. Orice mișcare bruscă poate deermina ruperea foiței. Dacă am lipit total greșit o foiță, iau alcool cu pensula și îndepărtez foița abia lipită. Încerc să elimin toate resturile de aur. La acest strat, de obicei o singură aplicare a apei de lipire este de ajuns. De obicei, după ce am lipit o foiță, mai lipesc și o a doua foiță și apoi revin și șterg usor cu pielea de căprioară/laveta microfibre pentru a mă asigura că tot aurul e lipit. Scutur pielea periodic, ca să nu aiba bucăți de aur și să înceapă să zgârie. La vreo două foițe lipite, mă întorc la prima și sclivisesc ușor cu agata. Apoi mai lipesc o foiță, două și apoi încep să sclivisesc. Am grijă să șterg periodic agata pe pielea de căprioară . Dacă agata agață o bucată de aur sau o scamă groasă, aurul se poate zgâria urât mai ales dacă am viteză la sclivisit. Uneori, o dâră superficială poate fi estompată prin sclivisiri pe sensul ei, mai ales cu agata ca un colț, dar de cele mai multe ori nu mai ai ce să îi faci. Dacă este nevoie, acum peticesc zonele unde este necesar. Așteapt o vreme și apoi testez dacă pot face sclivisirea finală. Anumiți poleitori aleg să lipească primul strat de aur peste tot, mai ales la icoane mici, iar apoi stratul al doilea, însă eu prefer să lucrez pe bucăți mici și să lipesc ambele straturi de aur și să sclivisesc. În acest fel nu sunt stresat dacă trebuie să întrerup poleirea și să o reiau mai târziu sau a doua zi.
Sclivisire finală.
40. Sclivisirea finală are loc la scurt timp după lipirea celui de al doilea strat. Nu pot da un interval de timp, însă după aproximativ 10 minute pot începe să fac teste într-o margine. Probabil că după 30 de minute ar trebui să meargă. Dacă se sclivisește/lustruiește bine, continui. Dacă este prea moale, mai aștept. Dacă este prea uscat, deci a trecut timpul, fie o las așa (deci am o poleire buna dar nu lucioasă) fie aplic niște alcool mai slab pe aur și poate, poate mai pot sclivisi un pic. Dacă apar dâre care lucesc suspect, înseamnă că a trecut momentul și nu mai am ce să îi fac. Bolusul de sub aur trebuie să fie nici foarte umed, nici foarte uscat. Numai în timp am ajuns să îmi au seama de timpii de lucru. Conținutul de apă din bolus depinde foarte mult de condițiile de umiditate și temperatură. Sclivisirea este realizată prin apăsare ușoară, cu grijă și încet. Dacă bolusul este prea umed și se apasă prea tare, o cantitate mare de gelatină va ieși la suprafața aurului. Pentru a îndepărta acest surplus, procedez așa cum am fost descris mai sus, adică prin aburire, alcool mai slab (18 grade) și sclivisire foarte ușoară. Excesul de gelatină poate să provină și de la grund pentru că soluțiile folosite la bolus pot să înmoaie grundul și cleiul din grund să iasă la suprafața aurului. Trebuie să am multă grijă pentru a obține o suprafață curată și strălucitoare la finalul acestui proces. Dacă aurul se zgârie foarte rău, sau dacă apar defecte, după ce se usucă se poate lua un șmirghel de 2000 și se poate da jos tot aurul apoi se șlefuiește bine, eventual se mai poate aplica o zeamă de bolus, apoi șlefuire cu 2000 și cu șervețelul. Și se reia procesul de lipire a aurului. Am făcut asta de mai multe ori. A fost greu dar a meritat să recunosc faptul că am greșit ceva, că trebuie să îmi asum greșeala și să o repar. De fiecare dată aurul a ieșit mult mai bine.
Mici teste de rezistență.
Pentru a fi sigur că aurul a aderat corespunzător la bolus, uneori fac un test așa cum sugera o rețetă: aplic hârtie adezivă pe o suprafață mică de aur, într-o zonă unde nu este nevoie de acel aur și apoi îndepărtez banda adezivă. Dacă se desprinde al doilea strat de aur, atunci trebuie să mai adaug puțină gelatină în a doua apă de lipire. Dacă se desprinde inclusiv primul strat, atunci trebuie să mai adaug puțină gelatină în prima apă de lipire. Dacă aurul nu se desprinde, atunci proporțiile sunt cele bune.